 |
ÐÓÁÐÈÊÈ |
Notiunea si clasificarea actelor juridice civile |
ÐÅÊÎÌÅÍÄÓÅÌ |
||
|
Notiunea si clasificarea actelor juridice civileConstatarea nulit??ii absolute ?i pronun?area nulit??ii relative. Desfiin?area efectelor actului juridic lovit de nulitate absolut? sau de nulitate relativ? trebuie s? fie opera instan?ei judec?tore?ti. Este de notat c? rolul instan?ei judec?tore?ti nu este acela?i în cazul celor dou? nulit??i (absolut? ?i relativ?). Nulitatea absolut? opereaz? prin puterea legii, chiar din momentul încheierii actului juridic. Întrucât actul juridic nu a luat fiin?? în mod legal, dac? p?r?ile ajung la în?elegere cu privire la recunoa?terea nulit??ii actului juridic, nu este necesar s? se recurg? la sesizarea instan?ei judec?tore?ti pentru a constata nulitatea absolut?. Fa?? de împrejurarea c? a devenit o practic? constant? recurgerea la autorit??ile justi?iei pentru constatarea nulit??ii absolute, conchidem c? acordul p?r?ilor referitor la recunoa?terea nulit??ii absolute este, de regul?, irealizabil?. Prin urmare nulitatea absolut? este constatat? de instan?a de judec?toreasc?, care face o aplicare necesar? a legii, nu o apreciere proprie. Ac?iunea în constatarea nulit??ii absolute este imprescriptibil?. În contrast cu nulitatea absolut?, nulitatea relativ? nu opereaz? prin puterea legii, întrucât actul juridic anulabil a luat fiin?? ?i el necesit? a fi desfiin?at de c?tre instan?a judec?toreasc?. Prin urmare, nulitatea relativ? este supus? aprecierii instan?ei judec?tore?ti, care o pronun??, ?i ea opereaz? deci prin puterea hot?rârii judec?tore?ti. Este necesar a învedera c? ?i p?r?ile au posibilitatea s? desfiin?eze actul juridic anulabil, dar dac? nu se în?eleg, partea îndrept??it? trebuie s? intenteze ac?iune în justi?ie. Cum aceast? ac?iune este prescriptibil? în termenul general de prescrip?ie (trei ani), în cazul în care partea a pierdut acest termen, actul juridic nu mai poate fi desfiin?at ?i el r?mâne valabil, chiar dac? anterior fusese susceptibil de anulare. În literatura juridic? s-a precizat c? ac?iunea în nulitate este o ac?iune autonom?, care are drept scop s? restabileasc? ordinea de drept înc?lcat?. Chiar dac? actul juridic încheiat cu înc?lcarea legii a produs unele consecin?e patrimoniale, scopul principal al ac?iunii în nulitate este înl?turarea efectelor actului juridic nul ?i abia apoi repararea daunelor patrimoniale. Iat? de ce se afirm? c? ac?iunea în nulitate este o ac?iune autonom?, care urm?re?te s? asigure preem?iunea ordinii de drept. Efectele nulit??ii actului juridic No?iune ?i reglementare Efectul nulit??ii rezid? în desfiin?area actului juridic din momentul încheierii sale, ceea ce conduce la restabilirea ordinii de drept înc?lcate.[23] Actul juridic nul poate produce efecte în viitor, iar efectele produse în trecut se desfiin?eaz? retroactiv. A?adar nulitatea opereaz? nu numai pentru viitor, ci ?i pentru trecut. Retroactivitatea este consecin?a fireasc? a nulit??ii actului juridic. Trebuie re?inut c? efectele nulit??ii sunt acelea?i – lipsa de eficacitate a actului juridic – indiferent c? ne g?sim în prezen?a nulit??ii absolute sau a nulit??ii relative. Întrucât nulitatea opereaz? retroactiv, efectele acesteia vor depinde ?i de al?i factori, care au survenit dup? încheierea actului juridic, cum ar fi: executarea sau neexecutarea actului juridic, transmiterea drepturilor de c?tre dobânditor unor ter?e persoane subdobânditoare. Principiile efectelor nulit??ii actului juridic Efectele nulit??ii sunt cârmuite de trei principii importante: . Principiul retroactivit??ii efectelor nulit??ii actului juridic; . Principiul restabilirii situa?iei anterioare încheierii actului juridic; . Principiul anul?rii actelor juridice subsecvente, ca o consecin?? a anul?rii actului juridic; Principiul retroactivit??ii efectelor nulit??ii actelor juridice Aplicarea sanc?iunii nulit??ii actului juridic atrage dup? sine desfiin?area retroactiv? a efectelor actului respectiv, iar pentru viitor actul juridic nu va mai produce efecte. Cu alte cuvinte actul nul va mai produce efecte pentru viitor, iar efectele produse în trecut se desfiin?eaz? retroactiv. Retroactivitatea conduce la desfiin?area efectelor actului juridic, care s-au produs în trecut (între data încheierii actului ?i data anul?rii sau constat?rii nulit??ii lui) ?i la încetarea producerii lor în viitor, dup? pronun?area hot?rârii judec?tore?ti prin care actul juridic a fost anulat sau care a constatat nulitatea absolut? a acestuia. În realitate, în baza retroactivit??ii efectelor nulit??ii, p?r?ile se v?d în situa?ia anterioar? încheierii actului juridic, deoarece numai astfel concordan?a dintre lege ?i actul respectiv poate fi armonizat?. Prin urmare, în baza principiului retroactivit??ii efectelor nulit??ii actului juridic, efectele actului contrare legii sunt retroactiv desfiin?ate, iar p?r?ile urmeaz? s? fie repuse în situa?ia anterioar? încheierii actului. În ipoteza în care actul juridic nu a fost executat, pronun?area anul?rii ori constatarea nulit??ii actului conduce la ineficacitatea lui, p?r?ile fiind considerate c? n-au avut niciodat? dreptul sau obliga?ii reciproce. Drept urmare, nici una dintre p?r?i nu mai poate cere executarea actului. În ipoteza în care actul juridic a fost executat în totalitate sau în parte, odat? cu declararea nulit??ii sau anularea acestuia se desfiin?eaz? retroactiv efectele lui, iar p?r?ile sunt obligate s?-?i restituie reciproc presta?iile executate. Principiul retroactivit??ii efectelor nulit??ii se întemeiaz? pe un alt principiu fundamental al dreptului ?i anume pe principiul suprema?iei legii, pentru c? nu este îng?duit ca în via?a noastr? juridic? s? existe acte juridice ale c?ror efecte sunt contrare legii, de aceea se impune înl?turarea lor ?i restabilirea ordinii de drept înc?lcate. De la principiul retroactivit??ii efectelor nulit??ii exist? câteva excep?ii dictate fie de caracterul ireversibil al prescrip?iilor executate, fie de ra?iuni de politic? juridic?. Excep?iile vizeaz? cazurile în care efectele nulit??ii actului juridic se produc numai pentru viitor, nu ?i pentru trecut, ceea ce înseamn? c? efectele actului juridic declarat nul sau anulat sunt men?inute pe trecut (pe perioada dintre data declar?rii nulit??ii sau anul?rii actului juridic ?i data încheierii lui). Excep?iile invocate de doctrin? de la principiul retroactivit??ii efectelor nulit??ii actului juridic sunt: 1. Men?inerea efectelor produse în trecut de contractele cu executare succesiv? (de exemplu, contractul de închiriere, contractul de vânzare- cump?rare cu o clauz? de între?inere), datorit? ireversibilit??ii presta?iilor executate succesiv. În toate aceste contracte, care dau na?tere la presta?ii succesive sau continue, de durata în timp, din moment ce presta?iile s-au efectuat, ele nu mai pot fi înl?turate pe trecut. Astfel, un contract de închiriere în executarea c?ruia locatorul a asigurat folosin?a locuin?ei, iar locatarul a pl?tit chiria, nu poate fi desfiin?at ?i pentru trecut, deoarece obliga?ia de a pune la dispozi?ia locuin?a s-a consumat ireversibil, iar restituirea chiriei pl?tite nu se justific?, deoarece ar conduce la îmbog??irea locatarului f?r? just temei. 2. Recunoa?terea efectelor actului juridic încheiat cu înc?lcarea unor condi?ii de validitate, deoarece legea nu stabile?te constatarea nulit??ii actului (cu consecin?a desfiin??rii ex tunc), ci desfacerea lui pe viitor. Este cazul nerespect?rii condi?iilor de validitate a adop?iei unui minor (art … CF ) privitoare la luarea consim??mântului p?rin?ilor celui adoptat, nerespectare care este sanc?ionat? de lege ( art cf ) nu cu nulitate absolut?, ci cu desfacerea adop?iei (deci cu p?strarea efectelor pe trecut) dar ?i aceasta condi?ionat, “dac? este în interesul copilului ca el s? se întoarc? la ace?tea”. Prin urmarea actul juridic al adop?iei nu se desfiin?eaz? ci numai se desface. Evident c? legiuitorul a avut în vedere ra?iuni de ocrotire a minorului, de aceea s-a ab?tut de la principiul retroactivit??ii efectelor nulit??ii actului juridic. 3. Men?inerea efectelor c?s?toriei chiar dac? a fost declarat? nul?, în privin?a copiilor rezulta?i din acea c?s?torie (exemplu declararea nulit??ii c?s?toriei nu are nici o urmare în privin?a copiilor, care î?i p?streaz? situa?ia de copii din c?s?torie) Aceast? dispozi?ie a fost prev?zut? tot din necesitatea ocrotirii copiilor ?i înl?tur?rii raporturilor de familie. Principiul restabilirii situa?iei anterioare încheierii actului juridic (restitutio in integrum) Principiul restitutio in integrum poate fi configurat ca fiind corolarul principiului retroactiv efectelor nulit??ii actului juridic, deoarece desfiin?area retroactiv? a efectelor actului, contrare legii, trebuie s? duc? la restituirea reciproc? ?i integral? a presta?iilor executate de p?r?i de la încheierea actului ?i pân? la declararea nulit??ii sau anularea lui. Cu alte cuvinte, principiul restabilirii situa?iei anterioare este într-o rela?ie de dependen?? fa?? de principiul retroactiv efectelor nulit??ii actului juridic. Adagiul restitutio in integrum înseamn? restituirea tuturor presta?iilor executate în baza unui contract declarat nul sau anulat. Principiul restabilirii situa?iei anterioare se refer? la efectele nulit??ii actului juridic între p?r?ile acestui act ?i nu fa?? de ter?i. Pentru ca s? opereze concomitent, retroactivitatea actului juridic ?i restituirea presta?iilor, între p?r?i, pe plan procesual, reclamantul va trebui s? intenteze o ac?iune cu dou? capete de cerere: o ac?iune în constatarea nulit??ii sau anul?rii actului juridic ?i o ac?iune în restituirea presta?iilor executate anterior nulit??ii. Evident c? nu exist? nici un impediment procesual ca, dup? ce reclamantul ob?ine nulitatea sau anularea actului juridic, s? se îndrepte cu alt? ac?iune principal? pentru a ob?ine restituirea presta?iilor executate, situa?ie în care pârâtul, dac? ?i-a executat ?i el obliga?ia, are interesul s? promoveze ac?iune reconven?ional? pentru restituirea presta?iei efectuate de el sau s? introduc? o ac?iune principal? separat. De la principiul restitutio in integrum exist? câteva excep?ii, stabilite de lege în virtutea unor ra?iuni de ordin juridic, social sau moral, care privesc anumite cazuri în care presta?iile executate în termenul actului desfiin?at retroactiv (declarat nul sau anulat) nu sunt supuse restituirii. Asemenea excep?ii relevate de literatura juridic? ?i de jurispruden?? sunt: Incapabilul (minorul sau interzisul) nu este ?inut s? restituie, potrivit art … decât în m?sura îmbog??irii sale. Acest text de lege dispune: “Când minorii, interzi?ii sau femeile m?ritate sunt admi?i în aceast? calitate, a exercita ac?iune în restituire în contra angajamentelor lor, ei nu întorc ceea ce au primit, în urmarea acestor angajamente, în timp minorita?ii, interdic?iei sau maritajului, decât dac? se probeaz? c? au profitat de aceea ce li s-a dat” Dobânditorul de bun?-credin?? al unui bun printr-un act lovit de nulitate, este exonerat de obliga?ia de a restitui, odat? cu bunul ?i fructele percepute. Este regula statornicit? de art .. care prevede: “Posesorul nu câ?tig? proprietatea fructelor decât când posed? cu bun?- credin??; la cazul contrariu, el este dator a înapoia productele, împreun? cu lucrul proprietarului care-l revendic?” dispozi?iile acestui text se justific? pe ra?iuni de politic? juridic?, izvorâte din necesitatea de a proteja buna-credin??, atât de necesar? în opera?iunile juridice. Mo?tenitorul care în mod voluntar ?i în cuno?tin?? de cauz? a executat un legat nul pentru vicii de form?, nu mai poate pretinde restituirea presta?iilor, deoarece nu mai suntem în prezen?a unei pl??i nedatorate, supus? repeti?iunii, ci în prezen?a unei obliga?ii morale care este valabil? juridic. Una din p?r?ile actului juridic lovit de nulitate nu se putea cere restituirea presta?iei efectuate dac? invoca propria sa turpitudine (imoralitate). Este de fapt adagiul: nemo auditur propriam turpitudinem alegans (nim?nui nu-i este îng?duit s? se prevaleze de propria sa imoralitate pentru a ob?ine în justi?ie ocrotirea unui drept). Potrivit legisla?iei unui stat de drept, în care trebuie respectate nu numai normele imperative, dar ?i legile care intereseaz? ordinea public? ?i bunele moravuri, nu este admisibil? o ac?iune în justi?ie, pentru restituirea presta?iei, dac? prin actul juridic încheiat s-a urm?rit un scop imoral. Putem formula regula c? ori de câte ori reclamantul invoc? propria sa turpitudine pentru ob?inerea restituirii presta?iei, ac?iunea în repeti?iune va trebui s? fie respins?. A?a, de pild?, ac?iunea reclamantului având ca obiect restituirea unui împrumut, acordat pentru men?inerea unor raporturi extraconjugale, va trebui s? fie respins? ca inadmisibil?, deoarece s-a înc?lcat principiul nemo auditur propriam turpitudinem alegans. Evident c? în spe??, respectiv în contractul de împrumut cauza este imoral?, de aceea actul juridic trebuie declarat nul absolut, iar ac?iunea în repeti?iune a presta?iei executate de reclamant, care invoc? propria sa turpitudine, trebuie respins? ca inadmisibil?. Excep?ia se aplic? pe ra?iuni de moralitate, care trebuie s? existe într-un stat de drept. Principiul anul?rii actelor juridice subsecvente ca o consecin?? a nulit??ii actului ini?ial Ca o consecin?? a aplic?rii principiului relativit??ii efectelor actului juridic, acesta nu produce efecte decât între p?r?ile de la care eman?, iar nulitatea actului juridic produce efecte, de asemenea, numai în privin?a, p?r?ilor care au încheiat actul. Neîndoios c? efectele nulit??ii se pot r?sfrânge ?i asupra ter?ilor, în m?sura în care ace?tea au dobândit dreptul de la partea vinovat? de pronun?area nulit??ii ori p?r?ile vinovate de constatarea nulit??ii. Deoarece nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât le are însu?i, este firesc ca, odat? cu suprimarea dreptului dobândit prin actul juridic de c?tre una din p?r?i, s? fie nimicit ?i dreptul subdobânditorului. Într-adev?r, din moment ce nulitatea desfiin?eaz? dreptul dobânditorului cu atât mai mult trebuie suprimat ?i dreptul ter?ului pe care l-a dobândit prin actul declarat nul sau anulat. În acest caz, nulitatea opereaz? ca o rezolu?iune. Principiul anul?rii actelor subsecvente, prive?te efectele nulit??ii fa?? de ter?i ?i el poate fi conturat ca o regul? juridic? potrivit c?reia nulitatea actului ini?ial sau primar atrage dup? sine ?i anularea actului subsecvent, dac? se refer? la acela?i drept. De cele mai multe ori, principiul anul?rii actului subsecvent are în vedere actul juridic care a operat transmisiunea dreptului de proprietate, sau a altui drept real, când nulitatea actului pe lâng? împrejurarea c? a creat între p?r?i obliga?ii reciproce de restituire a presta?iilor efectuate, are consecin?e asupra ter?ilor c?ci drepturile consim?ite de dobânditor în favoarea acestora (ter?ilor) vor fi anulate odat? cu dreptul dobânditorului. Aplicarea cu stricte?e a principiului rezoluto iure dantis resolvitur ius accipientus ar fi de natur? s? pericliteze circuitul civil, s? creeze situa?ii inechitabile în via?a juridic? ?i s? anihileze inciden?a altor principii juridice pentru ordinea de drept. De aceea, principiul cunoa?te anumite derog?ri. Excep?iile de la acest principiu privesc situa?iile juridice în care de?i actul juridic este declarat nul sau anulat, actul subsecvent al ter?ului subdobânditor se men?ine. Avem în vedere urm?toarele cazuri: a) Subdobânditorul de bun?-credin?? p?streaz? bunul imobil dobândit cu titlu oneros de la transmi??torul al c?rui titlu de proprietate declarat nul sau anulat. Exemplu Anularea titlului de proprietate al transmi??torului cu titlu oneros al unui bun nu este de natur? s? atrag? caducitatea actului în ce prive?te pe ter?ul achizitor, în cazul c? acesta este de bun?-credin??, solu?ia – care se prezum? – justificându-se pe considera?ie de achitarea ?i utilitate social?. Numai în cazul în care ter?ul achizitor, cu titlu oneros, a cunoscut sau, cu diligen?e minime, putea s? cunoasc? nevalabilitatea titlului de proprietate al înstr?in?torului, deci a fost de rea-credin?? – ceea ce trebuie dovedit – opereaz? regula de drept potrivit c?reia nevalabilitatea titlului de proprietate al vânz?torului atrage ?i nulitatea titlului subdobânditorului. b) Ter?ul dobânditor care cu bun?-credin??, dobânde?te bunul mobil de la un detentor precar, c?ruia adev?ratul proprietar i l-a încredin?at de bun?- voie, p?streaz? bunul deoarece simpla aceast? posesie valoreaz? titlu de proprietate. Exemplu Proprietarul bunului mobil s-a desistat de bun?-voie de bun, încredin?ându-l în depozit unei alte persoane, care cap?t? în acest mod calitatea nu de posesor, ci de detentor precar. Acest detentor, înc?lcându- ?i obliga?ia de restituire, care îi revenea, înstr?ineaz? bunul unui ter? dobânditor, care este de bun?-credin??, deoarece este convins c? a încheiat actul de vânzare-cump?rare cu adev?ratul proprietar. În acest caz, legiuitorul a avut de apreciat între interesele proprietarului, care de bun?-voie a încredin?at bunul s?u unui detentor precar ?i cele ale ter?ului dobânditor de bun?-credin??, care s-a încrezut în aparen?a de proprietar a detentorului precar ?i a dat preferin?a ter?ului de bun?-credin??, sacrificând pe adev?ratul proprietar, care n-a fost suficient de diligent când ?i-a încredin?at bunul detentorului precar. Definirea cauzelor de ineficacitate a actelor juridice Nulitatea a?a cum am v?zut, este sanc?iunea civil? care const? în lipsirea de efecte a unui act juridic, adic? desfiin?area lui retroactiv?, deoarece a fost încheiat cu înc?lcarea normelor referitoare la condi?iile sale de validitate. Nulitatea are câteva tr?s?turi caracteristice: . Actul juridic este nevalabil, deoarece a fost încheiat cu nerespectarea legii; . Cauzele nulit??ii sunt anterioare sau contemporane datei încheierii actului; . Sanc?iunea nulit??ii se aplic? oric?rui act juridic, încheiat cu înc?lcarea legii; . Efectele nulit??ii sunt retroactive. Rezolu?iunea este sanc?iunea civil? care const? în desfiin?area retroactiv? a unui contract sinalagmatic, cu executare dintr-o dat?, pentru neexecutarea din culp? a obliga?iilor de c?tre una din p?r?i. Tr?s?turile caracteristice ale rezolu?iunii sunt: . Poate fi aplicat? numai contractelor sinalagmatice; . Prive?te un contract încheiat valabil; . Cauza rezolu?iunii const? în neexecutarea culpabil? a contractului, deci este ulterioar? datei încheierii lui; . Efectele rezolu?iunii sunt retroactive. Rezilierea este sanc?iunea civil? care const? în desfacerea unui contract sinalagmatic cu executare succesiv?, pentru neexecutare din culp? a obliga?iilor de c?tre una din p?r?i. Tr?s?turile caracteristice ale rezilierii sunt: . Poate fi aplicat? contractelor sinalagmatice; . Prive?te un contract încheiat valabil; . Cauza rezilierii const? în neexecutarea culpabil? a contractului, deci este ulterioar? datei încheierii lui; . Efectele rezilierii se produc numai pentru viitor. Revocarea este sanc?iunea civil? care const? în abolirea efectelor actului juridic, fie datorit? ingratitudinii gratificatului, fie neexecut?rii din culp? a sarcinii dona?iei sau legatului. Tr?s?turile caracteristice ale revoc?rii sunt: . Presupune un act valabil încheiat; . Se întemeiaz? pe cauza posterioare încheierii actului; . Se aplic? de regul? liberalit??ilor; Revocarea poate fi conceput? ?i ca un caz de ineficacitate a actului juridic unilateral, prin voin?a unilateral? a autorului s?u. Ne referim la revocarea legatelor ?i a celorlalte dispozi?iuni testamentare. Caducitatea este o cauz? de ineficacitate a actului juridic, care const? în lipsirea acestuia de toate efectele, datorit? intervenirii unor cauze posterioare încheierii lui ?i independent de voin?a autorului actului. A?a, de exemplu, dintre cauzele de caducitate a legatelor men?ion?m: predecesul legatarului fa?? de testator; renun?area legatarului la legat; pierderea total? a bunului ce constituie obiectul legatului; epuizarea cotit??ii disponibile prin efectul dona?iilor. Tr?s?turile caracteristice ale caducit??ii sunt: . Prive?te un act juridic valabil încheiat; . Este un mod de desfiin?are retroactiv? a actului; . Se întemeiaz? pe o cauz? posterioar? încheierii actului juridic ?i str?in? de autorul lui. Inopozabilitatea este o cauz? de ineficien?? a actului juridic (care î?i produce efectele între p?r?i), datorit? nerealiz?rii formalit??ilor de publicitate, ulterioare încheierii actului juridic. Inopozabilitatea poate fi conceput? ?i ca o cauz? de ineficacitate a actului juridic, datorit? dep??irii puterii de a reprezenta, conferite prin mandat. Într-adev?r, în situa?ia în care reprezentantul ?i-a dep??it puterile conferite prin împuternicire actul încheiat de acesta nu va fi opozabil reprezentantului. Încheierea contractului Acordul de voin?e În mod necesar, chiar atunci când p?r?ile sunt fa?? în fa??, una dintre ele i-a ini?iativa, exprimându-?i voin?a de a contracta, f?când propuneri pe care le adreseaz? celeilalte p?r?i, iar dac? aceasta din urm? le accept?, se formeaz? contractul. A?adar, acordul de voin?? al p?r?ilor se realizeaz? prin ofert? ?i acceptare. Oferta. Oferta este propunerea de a contracta, în anumite condi?ii, adresat? unei persoane determinate sau unor persoane nedeterminate. Ea se face de obicei într-o form? expres? ?i direct? prin viu grai sau în scris. Ea se poate exprima sub diferite forme precum: trimiterea de cataloage cuprinzând descrierea m?rfurilor ?i indicarea pre?urilor, expunerea m?rfurilor într-o vitrin? cu men?ionarea pre?urilor respective. Oricare dintre acestea înseamn? o ofert? de vânzare, în temeiul c?reia oricine care consimte s? pl?teasc? pre?ul afi?at are dreptul s? cear? s? i se vând? marfa. Oferta, f?r? a înceta de a fi direct? ?i cert?, poate îns? s? nu fie expres?, ci tacit?. De pild?, prezen?a unui vehicul într-o sta?ie anume destinat? vehiculelor de transport în comun, cu pre? tarifar, constituie o ofert?, iar ac?iunea unei persoane de a se sui într-un asemenea vehicul constituie o acceptare a ofertei, deci încheierea contractului de transport. Oferta (ca de altfel ?i acceptarea), fiind o manifestare de voin??, trebuie s? îndeplineasc? toate condi?iile generale, cerute unei manifest?ri de voin??, efectuat? în scopul de a produce efecte juridice. Oferta trebuie s? fie ferm?, adic? s? exprime voin?a neîndoielnic? de a încheia contractul, dac? oferta este acceptat?. Oferta, chiar ?i atunci când este tacit?, trebuie s? fie neechivoc?. Astfel, expunerea uni obiect în vitrina unui magazin cu eticheta pre?ului de vânzare constituie o ofert? neechivoc?, pe când simpla expunere a unui obiect, f?r? indicarea pre?ului de vânzare, poate s? însemne expunerea unui model. De aceea, uneori, spre a evita echivocul se precizeaz?: “Obiectele expuse în vitrin? nu se vând”. Oferta mai trebuie s? fie precis? ?i complet?, adic? s? con?in? toate elementele constitutive ale contractului, toate clauzele necesare actului juridic, pentru încheierea acestuia, s? fie suficient? o acceptare pur? ?i simpl?. Oferta mai trebuie s? cuprind? acele condi?ii sau clauze care rezult? din reglementarea supletiv? a legii sau din obiceiuri. În contractele ce se încheie intuitu personae, oferta nu poate fi f?cut? decât de o persoan? determinat?. Dac? în privin?a unor asemenea contracte se face ofert? public? (de pild?, pentru angajarea de speciali?ti), aceasta nu constituie o ofert? precis? ?i complet?. Ofertantul poate refuza s? contracteze cu cel care nu le îndepline?te. Oferta fiind destinat? ca, prin acceptarea ei de c?tre destinatar s? formeze contractul, atunci, atât timp cât nu este acceptat?, poate fi revocat?. Prin urmare, oferta neacceptat? este revocabil?, chiar dac? a ajuns la destinatar, tot astfel oferta este caduc? dac? a expirat termenul pentru care a fost emis?, ori dac? mai înainte de acceptarea ei, ofertantul moare sau devine incapabil. Regula revocabilit??ii ofertei sufer? îns? unele excep?ii. Astfel, dac? ofertantul a fixat un termen în?untrul c?ruia s? se fac? acceptarea, oferta nu mai este revocabil? pân? la expirarea acestui termen, care de altfel poate fi tacit. Se poate considera chiar c? orice ofert? con?ine un termen în?untrul c?ruia s? se fac? acceptat?, oferta nu mai este revocabil? pân? la expirarea acestui termen, care de altfel poate fi ?i tacit. Se poate considera c? orice ofert? con?ine un termen tacit pentru acceptare, termen care ar implica, cel pu?in termenul necesar pentru examinarea ofertei ?i pentru ca r?spunsul acceptantului s? ajung? la ofertant; dac? pân? la expirarea acestui termen, acceptarea nu se produce, oferta devine caduc?, iar dac? în acest interval de timp oferta este acceptat?, contractul se consider? încheiat, chiar dac? între timp oferta a fost, în fapt, revocat?. Acceptarea. Întocmai ca oferta, acceptarea acesteia trebuie s? îndeplineasc? condi?iile unei manifest?ri de voin?? produc?toare de efecte juridice. Forma accept?rii nu este supus? unor condi?ii speciale, ci este suficient ca din felul manifest?rii, s? rezulte voin?a neîndoielnic? de a accepta oferta respectiv?, acceptarea este expres?, când se face în scris sau verbal ?i tacit?, când rezult? din ac?iuni ori atitudini care pot fi interpretate în acest sens. Astfel, începutul execut?rii unui contract nu poate fi interpretat decât ca o acceptarea a ofertei. Cu privire la acceptarea tacit? se pune problema de a ?ti ce valoare juridic? poate s? aib? simpla t?cere. În general i se recunoa?te valoarea juridic? numai manifest?rii pozitive de voin??, contestându-se c? ?i t?cerea ar avea aceast? calitate; dac? oferta nu a fost urmat? de nici un r?spuns, ori de nici o atitudine, din care s? se poat? deduce o acceptare indirect?, contractul nu se consider? încheiat. În privin?a con?inutului acceptarea trebuie s? îndeplineasc? urm?toarele condi?ii: . S? se refere la acela?i obiect ca ?i oferta, adic? s? fie conform cu acesta; neconcordan?a între ofert? ?i acceptare împiedic? formarea contractului. Cu alte cuvinte, acceptarea trebuie s? fie integral?, f?r? rezerve ?i implic? – f?r? propuneri de modificare a contractului – deoarece astfel ea ar echivala cu o contraofert?; . Acceptarea trebuie s? fie neîndoielnic?, o atare problem? se pune mai cu seam? în cazul accept?rii tacite (sau a accept?rii prin simpla t?cere) . Cât prive?te condi?iile privind persoana acceptantului, trebuie s? facem o distinc?ie; dac? oferta a fost f?cut? unei persoane determinate, ea nu poate fi acceptat? decât de persoana c?reia i-a fost f?cut?. Dac? dimpotriv?, oferta a fost f?cut? unei persoane nedeterminate, ea poate fi acceptat? de c?tre oricine (de pild? în cazul m?rfurilor cu indicarea pre?urilor, expuse în vitrina unui magazin); . În ceea ce prive?te momentul în care acceptarea poate interveni pentru a produce efectele sale specifice – adic? încheierea contractelor – acest moment trebuie s? se situeze, în orice caz mai înainte ca oferta s? fi devenit caduc? (prin moartea ori incapacitatea ofertantului sau prin expirarea termenului prev?zut în ofert?), ori s? fi fost revocat? (în condi?iile în care acest lucru este posibil). Intervenit? dup? acest moment, acceptarea este tardiv?. De asemenea, acceptarea nu mai poate interveni dac? destinatarul ofertei a devenit incapabil sau a murit mai înainte de a?i manifesta voin?a de a accepta; mo?tenitorii s?i nu pot accepta oferta, iar ofertantul nu mai este ?inut de oferta f?cut?. Momentul încheierii contractului Considera?ii generale. Deoarece majoritatea actelor juridice civile o alc?tuiesc contractele mi-am propus în continuare s? expun, în detaliu, procedeele ?i modalit??ile de încheiere a acestora. Astfel, în virtutea principiului consensualit??ii, contractul se formeaz? din momentul în care s-a realizat acordul de voin?? (în afar? de cazul când p?r?ile au în?eles s? subordoneze acordul lor definitiv redactat ?i unui înscris. Prin urmare problema determin?rii momentului în care se încheie contractul nu se pune în cazul în care p?r?ile sunt de fa??, ori când acordul de voin?e se încheie prin telefon. O atare problem? intervine îns? în cazul contractelor ce se încheie prin coresponden??. Pentru a determina momentul în care acceptarea î?i produce efectele, trebuie analizat voin?a celui care accept? oferta spre a vedea dac? acesta, la ceea ce con?ine, a în?eles s? se angajeze din momentul când a semnat înscrisul cuprinzând acceptarea sau numai din momentul expedierii lui. Aceasta constituie o problem? de fapt, ce va fi solu?ionat?, ca atare, de c?tre instan?? (care va avea de ales între aceast? expediere ?i cea a semn?rii înscrisului). Dar cum ?i dup? expedierea înscrisului de acceptare semnatarul o poate revoca, se pune problema dac? momentul când a ajuns la ofertant. O atare problem? nu mai prive?te îns? acceptarea ca atare, ci ea prive?te momentul însu?i al încheierii contractului moment din care desigur, acceptarea nu mai poate fi revocat?. În mod logic, cum contractul se formeaz? numai prin simplul consim??mânt, s-ar putea spune c? el se încheie din momentul în care s-au întâlnit cele dou? voin?e exprimate prin ofert? ?i acceptare. Împotriva acestei solu?ii s- ar putea obiecta îns? c? ofertantul nu poate fi obligat cât timp nu ?tie c? oferta a fost acceptat?, ?i c? acordul de voin?e a fost realizat. Mai mult, s-ar putea spune acela?i lucru ?i despre acceptare ?i anume c? nici acceptantul nu poate fi obligat cât timp nu ?tie c? acceptarea sa a ajuns la cuno?tin?a ofertantului. P?r?ile s-ar afla astfel într-un cerc vicios, care ar face imposibil? contractarea prin coresponden??, sau din care nu ar putea ie?i decât recurgând la prezum?ii (cum ar fi, de pild?, aceea c? faptul ajungerii accept?rii la ofertant face s? se prezume c? acesta a luat cuno?tin?? de acceptare). Referitor la toate aceste aspecte pe care poate s? le prezinte problema determin?rii momentului în care se consider? încheiat contractul, în doctrin? se întâlnesc mai multe solu?ii care ar putea fi grupate astfel: Sistemul misiunii sau al declara?iunii. În virtutea acestui sistem se consider? c? un contract se formeaz? chiar din momentul accept?rii ofertei, deoarece acceptarea acesteia constituie singura condi?ie necesar? pentru na?terea contractului. În acest sistem îns?, determinarea momentului încheierii contractului ar depinde numai de voin?a acceptantului ofertei, care, de?i a semnat înscrisul cuprinzând acceptarea, ar putea s?-l trimit? mult mai târziu, ori s? nu-l trimit? deloc. De aceea, s-a propus ca acest sistem s? fie completat, a?a încât momentul form?rii contractului s? fie considerat numai cel în care acceptantul a expediat acceptarea sa (de pild?, trimis scrisoarea la po?t?, a expediat telegrama). Astfel amendat, sistemul propus se nume?te sistemul expedierii accept?rii. Împotriva lui s-a ridicat îns? obiec?ia c?, în cadrul acestui sistem, acceptantul este împiedicat s? revoce acceptarea expediat?, chiar dac? aceasta nu a ajuns la cuno?tin?a ofertantului. Sistemul recep?iunii. Potrivit acestui sistem, acceptarea este considerat? irevocabil? numai din momentul în care a ajuns la cuno?tin?a ofertantului, drept urmare, numai la acel moment contractul se consider? încheiat. Dar ?i cu privire la ajungerea accept?rii la cuno?tin?a ofertantului se pot lua în considerare dou? momente diferite, fie acela în care ofertantul i-a, efectiv, cuno?tin?? de acceptarea ofertei sale, fie acela în care acceptarea ajunge la ofertant chiar dac? (sau chiar când) acesta nu a luat cuno?tin?? despre acest lucru. Sistemul informa?iunii. Potrivit acestui sistem, contractul se încheie în momentul în care ofertantul a luat efectiv cuno?tin?? de acceptare. Acest sistem prezint? îns? inconvinientul c? încheierea contractului se afl? la discre?ia ofertantului care, de?i a primit înscrisul cuprinzând acceptarea, nu ia cuno?tin?? de ea; pe lâng? aceasta, uneori este greu s? se stabileasc? momentul exact în care ofertantul a cunoscut con?inutul înscrisului respectiv. Din aceast? cauz?, sistemul a fost amendat în sensul c?, în virtutea lui contractul se considera încheiat din momentul în care acceptarea a ajuns la ofertant; din acest fapt se prezint? pân? la dovada contrar?, c? ofertantul a luat cuno?tin?? efectiv de acceptare. Proba contrar? pe care ar putea s-o aduc? ofertantul const? în a dovedi c?, f?r? nici o culp? din partea lui, nu a luat cuno?tin?? de acceptare. În mod practic, aceast? prezum?ie duce la solu?ia c? un contract este socotit încheiat din momentul primirii accept?rii, adic? potrivit sistemului recep?iunii. La baza oric?rei solu?ii a acestei probleme se afl? inten?ia p?r?ilor, cert? ori prezumat?. De aceea în lipsa unei stipula?ii exprese, momentul încheierii contractului urmeaz? s? fie determinat prin interpretarea voin?ei p?r?ilor. Astfel, sunt situa?ii în care contractul se încheie f?r? nici o îndoial?, din chiar momentul accept?rii ofertei. Ca exemplu, în acest sens se poate cita cazul în care ofertantul emite “comanda” de a i se livra un produs (fapt din care se prezum? c? el a primit acceptarea ofertei) ?i în general, de câte ori oferta poate fi acceptat? tacit. În asemenea situa?ii, contractul este format din momentul când a început executarea lui ?i deci, dup? acest moment, ofertantul, chiar dac? nu i s-a adus la cuno?tin?? acceptarea, nu-?i poate retrage oferta. În alte cazuri, dimpotriv?, contractul nu poate fi socotit ca fiind încheiat din momentul în care ofertantul a luat cuno?tin?? de acceptare; de pild?, atunci când oferta a fost f?cut? cu indicarea unui termen, în care urmeaz? s? parvin? r?spunsul, precum ?i în cazul în care oferta a fost f?cut?, în acela?i timp mai multor persoane ?i când contractul se consider? încheiat din momentul sosirii primei accept?ri. În cazul în care acceptarea ajunge la ofertant dup? expirarea termenului expres sau tacit, prev?zut pentru acceptare, ea este totu?i eficient? ?i deci contractul se încheie, dar numai cu condi?ia ca ofertantul s? încuno?tin?eze pe acceptant c?, de?i tardiv?, acceptarea sa este luat? în considera?ie. Aceast? încuno?tin?are este cerut? chiar ?i în cazul în care tardivitatea ajungerii la ofertant nu-i poate fi imputat? acceptantului. În cazul contractelor solemne, momentul încheierii lor este data când, pe lâng? acordul p?r?ilor, au fost îndeplinite ?i condi?iile de form? cerute, deoarece în lipsa acestora contractul este nul. În contractele unilaterale, propunerea este obligatorie de îndat? ce ajunge la cuno?tin?a p?r?ii c?reia este f?cut?. Contractele reale se consider? încheiate în momentul pred?rii lucrului respectiv ca urmare a acordului p?r?ilor. Pân? la acest moment, acordul p?r?ilor constituie numai o promisiune de contractare. Interesul practic al determin?rii momentului încheierii contractului. Cu privire la momentul încheierii contractului se pot învedera urm?toarele: . În raport cu acest moment se va aprecia, dac? revocarea ofertei ori a accept?rii a fost sau nu tardiv?; . Moartea sau incapacitatea ofertantului ori a acceptantului întâmplate dup? încheierea contractului, nu mai produc nici un efet; dac? s-au produs mai înainte, oricare dintre aceste fapte, împiedic? formarea contractului; . Existen?a viciilor de consim??mânt se apreciaz? la momentul încheierii contractului; . Conflictul legilor în timp se rezolv? în raport cu data încheierii contractului. Contractul este cârmuit de legea în vigoare la momentul încheierii lui; . Momentul încheierii contractului constituie punctul de plecare al tuturor efectelor acestuia, dac? legea sau p?r?ile nu fixeaz? alt termen. Astfel, în contractele translative de drepturi reale, cum este vânzarea, transmiterea dreptului de proprietate asupra m?rfii opereaz? din momentul încheierii contractului ?i tot din acel moment riscurile pieirii fortuite a lucrului sunt în sarcina dobânditorului. Drept urmare, dac? un lucru a fost transmis mai multor persoane, f?r? ca preferin?a între aceste persoane s? rezulte din îndeplinirea formelor unui sistem de publicitate sau din luarea în posesie a lucrului, va fi preferat cel care a încheiat primul contractul; . Momentul încheierii contractului constituie punctul de plecare a diferitelor termene, precum acela privind prescrip?ia extinctiv?; . În cazul unei oferte f?cute mai multor persoane ?i care a fost acceptat? succesiv de mai mul?i destinatari, numai primul contract va fi considerat valabil încheiat; . Momentul încheierii contractului determin? ?i locul, forma acestuia, cu toate consecin?ele ce decurg din aceasta cum ar fi de pild?, determinarea instan?ei competente teritorial, s? solu?ioneze eventualele litigii n?scute în leg?tur? cu contractul respectiv. Promisiunea de contract Caracterizare. Încheierea unui contract poate fi precedat? de un acord prealabil între p?r?i prin care acestea se oblig? s? încheie, în viitor, contractul respectiv. Obiectul acordului prealabil îl formeaz? deci numai încheierea ulterioar? a contractului. Beneficiarul acestei promisiuni are drept de a cere încheierea contractului în?untrul unui anumit termen, iar promitentul este ?inut la o obliga?ie de a face (adic? de a încheia contractul, la cererea celeilalte p?r?i). Pentru ca promisiunea de contract s? fie valabil?, trebuie s? îndeplineasc?, în momentul încheierii ei, toate condi?iile generale de validitate ale unui contract ?i s? cuprind? toate elementele esen?iale ale viitorului contract, a?a încât, prin simpla exercitare a dreptului s?u, de c?tre beneficiar, contractul propriu-zis s? fie încheiat. În momentul încheierii promisiunii de contract, promitentul trebuie s? aib? capacitatea necesar? pentru a se obliga prin contract a c?rei încheiere ulterioar? o trimite. Beneficiarul promisiunii trebuie s? fie capabil în momentul realiz?rii promisiunii, deoarece numai atunci el se oblig?. Caracterul licit al cauzei ?i al obiectului trebuie, de asemenea, apreciat la momentul realiz?rii promisiunii. Promisiunea de contract d? na?tere numai la un drept de crean??, chiar dac? prin contractul, în vederea c?ruia s-a f?cut promisiunea, s-ar constitui ori s-ar transmite un drept real; constituirea ori transmiterea unui drept real nu se poate realiza decât în momentul perfect?rii contractului propriu- zis prin realizarea promisiunii. Pân? atunci nu exist? decât un drept de crean??. Utilizarea practic? a promisiunii de vânzare se învedereaz? prin interesul pe care l-ar avea p?r?ile la un moment dat, de a nu încheia, de îndat? contractul (de pild? fiindc? nu au autoriza?iile necesare), ci de a-?i rezerva aceast? posibilitate pentru mai târziu. Uneori promisiunea de contract are un caracter sinalagmatic sau bilateral, în sensul c? ambele p?r?i se oblig? de a încheia în viitor, un contract (de pild?, încheierea unui contract pentru vânzarea unui mobil, care nu se poate face decât cu autoriza?ia prealabil? a autorit??ii respective ?i întocmirea unui act autentic). Acordul p?r?ilor de a vinde (?i respectiv de a cump?ra) un asemenea imobil, acord constatat printr-un înscris sub semn?tur? privat?, are valoarea unei promisiuni bilaterale de vânzare. Iar dac? totu?i contractul de vânzare nu se va încheia, din vina uneia dintre p?r?i (care ar refuza s? cear? autoriza?ia, ori s? se înf??i?eze, la întocmirea actului notarial) cealalt? parte poate cere poate cere desp?gubirea pentru prejudiciul cauzat, ca la orice obliga?ie de a face, c?reia nu i s-a dat curs. Alteori promisiunea de contract se prezint? sub forma stipul?rii unui drept de preferin??, în virtutea c?ruia promitentul se oblig? ca în cazul în care va vinde lucrul respectiv, s? prefere la pre? egal, pe beneficiarul promisiunii de contract condi?ionat?, adic? sub condi?ie prostetativ? simpl?. Compara?ia între oferta de a contracta ?i promisiunea de contract. Întrucât, atât în cazul promisiunii de contract, cât ?i în cazul ofertei de a contracta este vorba de o obliga?ie asumat? cu privire la încheierea, în viitor, a unui contract, o precizarea a deosebirilor dintre aceste dou? institu?ii juridice se impune. Oferta este un act juridic unilateral ?i î?i p?streaz? acest caracter pân? la acceptarea ei de c?tre destinatar, pe când promisiunea de contract – chiar când are caracterul unilateral – constituie un acord de voin??, deci un act juridic bilateral sau un adev?rat contract, la baza c?ruia se afl? o ofert? ?i o acceptare. Din aceast? cauz? oferta poate fi revocat?, cât timp nu a fost acceptat?, adic? atât timp cât se prezint? ca ofert?, în timp ce promisiunea de contract se stinge numai prin expirarea termenului stipulat, sau prin pierirea lucrului, obiect al contractului promis, devenind caduc?. În afar? de aceste situa?ii, promisiunea de contract continu? deci s? oblige, chiar dac? promitentul a devenit între timp incapabil, ?i ea este transmisibil? prin moarte (trece la mo?tenitori) fie activ fie pasiv – ca orice obliga?ie contractual? – cu excep?ia cazului în care a fost stipulat?. În sfâr?it, numai beneficiarul unei promisiuni de contract are dreptul de a lua m?suri conservatorii cu privire la dreptul n?scut în favoarea sa. CONCLUZII Din cele men?ionate în aceast? lucrare rezult? c? ansamblul rela?iilor sociale este guvernat de raporturi juridice, care sub vegherea strict? a legii armonizeaz? ?i garanteaz? perpetuarea acestora ?i totodat? eficacitatea. A?adar, prin act juridic civil se în?elege manifestarea de voin?? f?cut? cu inten?ia de a produce efecte juridice adic? de a na?te, modifica, transmite sau stinge un raport juridic civil concret. Din aceast? defini?ie rezult? c? actul juridic prezint? urm?toarele elemente caracteristice: Actul juridic este înainte de toate, o manifestare de voin?? a unei sau mai multor persoane fizice sau juridice; Manifestarea de voin?? este f?cut? cu inten?ia de a produce efecte juridice respectiv de a crea, modifica, transmite sau stinge raporturi juridice civile concrete. Datorit? regimului juridic diferit pe care îl au diferite categorii de acte juridice civile, atât în literatura de specialitate, cât ?i în practica judec?toreasc? s-a considerat necesar ?i util s? se fac? clasificarea actelor juridice civile. La baza clasific?rilor actelor juridice stau criterii variate cum ar fi num?rul p?r?ilor între care se încheie actul, con?inutul, cauza, forma, modul de executare, efectele actelor etc. Acte juridice unilaterale, bilaterale ?i multilaterale. Acte juridice cu titlu gratuit ?i acte juridice cu titlu oneros În func?ie de modul lor de încheiere, actele juridice civile se clasific? în acte consensuale, solemne, formale ?i reale. În func?ie de momentul în care urmeaz? s?-?i produc? efectele, actele juridice se împart în acte între vii ?i acte pentru cauz? de moarte. Acte constitutive, translative ?i declarative Dup? importan?a lor actele juridice civile se împart în acte de conservare, de administrare ?i de dispozi?ie Clasificarea actelor juridice civile în acte patrimoniale ?i acte nepatrimoniale se face în func?ie de con?inutul lor Dup? cum au sau nu leg?tur? cu modalit??ile actului juridic civil (termen, condi?ie, sarcin?) distingem acte pure ?i simple ?i acte afectate de modalit??i. Actele juridice principale ?i actele juridice accesorii În func?ie de modul cum pot fi încheiate, actele juridice civile se împart în acte strict personale ?i acte încheiate prin reprezentare. Dup? reglementarea ?i denumirea lor legal?, actele juridice civile se clasific? în acte numite (tipice) ?i acte nenumite (atipice) Dup? modul lor de executare, actele juridice civile se împart în acte cu executare imediat? ?i acte cu executare succesiv?. În func?ie de rolul voin?ei p?r?ilor în stabilirea con?inutului actului juridic civil, distingem acte subiective ?i acte condi?ie. Dup? reglement?rile de baz? pe care ni le ofer? doctrina juridic?, condi?iile esen?iale pentru validitatea conven?iilor sunt: Capacitatea de a contracta; Consim??mântul valabil al p?r?ii care se oblig?; Un obiect determinat; O cauz? licit?. Condi?iile de validitate ale actului juridic civil se clasific? dup? mai multe criterii. Astfel, în func?ie de aspectele la care se refer? deosebim condi?ii de fond ?i condi?ii de form?. Condi?iile de fond sunt cele care privesc con?inutul actului juridic, iar cele de form? privesc forma de exteriorizare a voin?ei, adic? forma pe care o îmbrac? acest con?inut. În func?ie de obligativitatea lor, condi?iile actului juridic civil se împart în esen?iale ?i neesen?iale. Condi?iile esen?iale sunt acele condi?ii care trebuie îndeplinite în mod obligatoriu, pentru îns??i validitatea actului juridic. Dimpotriv? condi?iile neesen?iale pot fi sau nu prezente în structura actului juridic civil, f?r? consecin?e asupra valabilit??ii acestuia. Capacitatea de a încheia acte juridice civile este una din condi?iile de fond, esen?ial? pentru validitatea actului juridic. Prin capacitate de a încheia acte juridice civile se în?elege aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi ?i obliga?ii civile, prin încheierea de acte de drept civil. Pentru a fi valabil consim??mântul trebuie s? îndeplineasc?, cumulativ, urm?toarele cerin?e: hot?rârea de a încheia actul juridic trebuie s? fie exteriorizat?. consim??mântul trebuie s? provin? de la o persoan? care are discern?mânt. consim??mântul trebuie s? fie exprimat cu inten?ia de a produce efecte juridice, adic? de a angaja, pe autorul lui din punct de vedere juridic. Consim??mântul s? nu fie alterat prin vreun viciu de consim??mânt. Pentru a fi valabil, obiectul actului juridic civil trebuie s? îndeplineasc? urm?toarele condi?ii: obiectul actului juridic civil trebuie s? existe. obiectul actului juridic civil trebuie s? se afle în circuitul civil; obiectul actului juridic civil trebuie s? fie determinat sau determinabil; obiectul actului juridic civil trebuie s? fie posibil; Obiectul actului juridic civil trebuie s? fiei licit ?i corespunz?tor regulilor de moral?; Obiectul actului juridic civil trebuie s? fie un fapt personal al celui ce se oblig?; Cel ce se oblig? trebuie s? fie titularul dreptului. În actele juridice constitutive sau translative de drepturi este necesar ca cel ce se oblig? s? fie titular dreptului pentru care s-a obligat. Pentru a fi valabil? cauza trebuie s? îndeplineasc?, cumulativ urm?toarele condi?ii: s? existe, s? fie real? ?i s? fie licit?. Se disting trei condi?ii de form? ?i anume: forma cerut? ad validatem, adic? pentru îns??i validitatea actului juridic civil; forma cerut? ad probationem, adic? pentru a se face dovada actului juridic civil; forma cerut? pentru opozabilitatea fa?? de ter?i a actului juridic civil. Nulitatea este o sanc?iune civil?, care intervine când se înfrânge o dispozi?ie legal?, cu ocazia încheierii unui act juridic. nulitatea urm?re?te atât o func?ie preventiv?, cât ?i una sanc?ionatorie. Teoria nulit??ii actelor juridice clasific? aceste acte, în raport de mai multe criterii, astfel: 1. În raport de natura interesului ocrotit de lege ?i de regimul ei juridic, nulitatea este de dou? feluri: nulitate absolut? ?i nulitate relativ?; 2. În raport de modul cum opereaz? nulitatea se distinge între nulitate de drept ?i nulitate judiciar?. În doctrin? sunt considerate cauze de nulitate a actului juridic urm?toarele: Înc?lcarea dispozi?iilor legale referitoare la capacitatea de a încheia actul juridic; Lipsa unui element esen?ial, structural, al actului juridic (consim??mântul, obiectul, cauza); Vicierea consim??mântului exprimat în actul juridic; Nevalabilitatea obiectului actului juridic civil; Ilicitatea sau imoralitatea cauzei; Nesocotirea dispozi?iilor imperative ale legii, ordinii publice ?i bunurilor moravuri; Nerespectarea formei cerute de lege pentru actele solemne; Lipsa sau nevalabilitatea autoriza?iei administrative pentru unele acte juridice; Frauda legii. De men?ionat c? nesocotirea acestor cauze de nulitate conduce fie la nulitatea absolut?, fie la nulitatea relativ? a actului juridic. Efectul nulit??ii rezid? în desfiin?area actului juridic din momentul încheierii sale, ceea ce conduce la restabilirea ordinii de drept înc?lcate. Actul juridic nul poate produce efecte în viitor, iar efectele produse în trecut se desfiin?eaz? retroactiv. A?adar nulitatea opereaz? nu numai pentru viitor, ci ?i pentru trecut. Retroactivitatea este consecin?a fireasc? a nulit??ii actului juridic. ----------------------- [1] A. Iona?cu Op cit. p 76; I. Dogaru Op cit p 137; T. Pop op cit. p 119; Gh. Beleiu, op cit. p 118 [2] G. Boroi, Op. cit, p 92 [3] D. Alexandrenco, Principiile dreptului civil român , vol II Bucure?ti, 1926, p 11; G. Boroi, Op. cit, p. 101; T. Pop, Op. cit, p.128 [4] D. Cosma, Op. cit., p. 113 [5] Tr. Iona?cu, Tratat de drept civil, vol I, Editura Academiei Bucure?ti, 1967, p.251 [6] Gh. Beleiu, Op.cit., p. 128, P.M. Cosmovici, Op.cit, p.101 [7] T. Dogaru, Op. cit., p.172) [8] I. Urs, S. Angheni, Drept civil, vol I, Editura Oscar Print, Bucure?ti, 1997, p. 113 [9] D. Cosma, Op. cit., p. 117 [10] A. Iona?cu, Op. cit., p. 83; I.R. Urs, A. Angheni, Op.cit, p. 118 [11] P.C. Vlahidde Op. cit., p. 61 [12] A. Iona?cu, Op cit.,p. 87; D.Cosma Op. cit., p.175; St. Rauschi, Op.cit., p.91; Gh. Beleiu, Op cit., p.120; I. Dogaru Op. cit., p. 166 [13] D. Cosma, Op. cit., p. 213 [14] I. Dogaru, Op. cit., p. 174 [15] Tr. Iona?cu, Curs de dreept civil. Teoria general? a obliga?iilor, 1949-1950, p. 59 [16] Gh. Beleiu, Op. cit., p. 149 [17] St. Rauschi, Op. cit., p. 98; P.M. Cosmovici, Op. cit., p.120 [18] Gh. Beleiu, Op. cit., p. 152 [19] I. Dogaru, Op. cit., p. 190 [20] T. Pop, Op. cit, p. [21] T. Pop, Drept civil român, Bucure?ti 1993, p. 183 [22] T. Pop, Op. cit, p. 183 [23] T. Pop, Op. cit.,p. 194 |
|
© 2008 |
|