ÐÓÁÐÈÊÈ |
Notiunea si clasificarea actelor juridice civile |
ÐÅÊÎÌÅÍÄÓÅÌ |
|
Notiunea si clasificarea actelor juridice civileprimul rând eroarea provocat? de dol s? fie determinant?, hot?râtoare pentru încheierea actului juridic sau, a?a cum se exprim? un autor “ma?ina?ia dolosiv? trebuie s?-?i produc? efectele în a?a fel încât f?r? existen?a ei actul nu s-ar fi încheiat”[11] ?i în al doilea rând dolul s? emane de la cel?lalt cocontractant. Caracterul determinant, hot?râtor al dolului se apreciaz? ca ?i la eroare, dup? criterii subiective de la caz la caz, în func?ie de experien?a de via??, preg?tirea ?i alte împrejur?ri care îl privesc pe cel ce se pretinde victima dolului. În ceea ce prive?te cea de a doua condi?ie, care se refer? la mijloacele viclene întrebuin?ate de una din p?r?i, în literatura de specialitate s-a admis c? aceast? condi?ie este îndeplinit? ?i atunci când provine de la un ter?, dac? cealalt? parte are cuno?tin?? de aceast? împrejurare, precum ?i atunci când mijloacele viclene provin de la reprezentantul celeilalte p?r?i. Când eroarea provocat? de dol a fost elementul hot?râtor care a determinat consim??mântul, dolul se nume?te principal ?i conduce la nulitatea relativ? a actului. Când, dimpotriv?, eroarea provocat? de dol nu a fost elementul hot?râtor al consim??mântului, dolul se nume?te incidental ?i poate conduce numai la ob?inerea de desp?gubiri (de exemplu se poate cere o reducere de pre?, dac? s-a cump?rat prea scump din cauza dolului). Pentru a putea conduce la nulitatea actului, dolul trebuie dovedit, c?ci dolul nu se presupune. Fiind un fapt juridic, dolul poate fi dovedit prin orice mijloace de prob?. De?i dolul nu este decât o eroare provocat?, el prezint? totu?i o utilitate proprie, c?ci – spre deosebire de eroare propriu-zis? – dolul viciaz? consim??mântul ?i atunci când poart? asupra altor elemente decât calit??ile substan?iale ale obiectului sau identitatea ori însu?irile speciale ale persoanei cocontractantului, în acele contracte în care considera?ia persoanei este determinant?. Apoi, dolul este mult mai u?or de dovedit decât eroarea, c?ci pe când la dol obiectul probei îl constituie elementele de fapt (mijloacele viclene exteriorizate) u?or de dovedit, dimpotriv?, la eroare obiectul probei este un element psihologic (falsa reprezentare a realit??ii) mai greu de dovedit. Violen?a. Violen?a este amenin?area unei persoane cu un r?u, în a?a fel încât îi insufl? acesteia o temere care o determin? s? încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat. Violen?a sau constrângerea poate fi de dou? feluri: fizic? ?i psihic? (moral?). Violen?a fizic? exist? atunci când amenin?area cu un r?u prive?te integritatea fizic? a persoanei ori a bunurilor sale. Violen?a psihic? (moral?) se refer? ?a amenin?area cu un r?u a cinstei, a onoarei, a reputa?iei persoanei etc. Sub aspectul structurii sale, violen?a presupune dou? elemente, ?i anume: a) Amenin?area cu un r?u (element obiectiv) care poate fi de natur? fizic? (omor, lovituri) de natur? patrimonial? (distrugerea unor bunuri, sistarea unor pl??i etc.) sau de natur? moral? (amenin?area de atingere a onoarei, amenin?area de p?r?sire etc.) b) Insuflarea unei astfel de temeri (element subiectiv) care s? constrâng? victima violen?ei s? încheie actul juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat. Temerea provocat? de amenin?are se va aprecia în func?ie de criteriile subiective, vârst?, sex, vigoare, experien?a vie?ii etc. Ceea ce viciaz? consim??mântul este mai degrab?, teama insuflat? de violen??, decât îns??i violen?a, care r?mâne faptul exterior ce provoac? temerea. Starea psihologic? de team? în care o persoan? se transpune sub influen?a violen?ei d? na?tere motivului (evitarea r?ului) care o determin? s? încheie actul, motiv determinant care n-ar fi existat dac? voin?a sa ar fi fost liber?. Pentru ca violen?a s? vicieze consim??mântul ?i s? poat? conduce la anularea actului se cere ca amenin?area s? fie injust? (nelegitim?). Dac? amenin?area se refer? la un r?u în a c?rui producere nu se vede nimic ilicit sau la o fapt? pe care cel care amenin?a era îndrept??it s? o s?vâr?easc?, o asemenea amenin?are nu poate justifica atacarea actului s?vâr?it sub imperiul amenin??rii cu nulitatea. De asemenea, pentru a vicia consim??mântul, violen?a nu trebuie s? fie numai injust? ci, trebuie s? fie determinant?, hot?râtoare pentru victima violen?ei de a încheia actul juridic. Aprecierea caracterului determinant al temerii produse de violen??, se face dup? criterii subiective privind victima violen?ei cum ar fi, vârsta, gradul de cultur? la acesteia, locul unde s-a exercitat violen?a. Spre deosebire de dol, nu se cere ca violen?a s? provin? de la cel?lalt cocontractant. În literatura de specialitate se apreciaz? c? violen?a viciaz? consim??mântul nu numai când, violen?a provine de la persoane, ci ?i atunci când temerea este insuflat? de împrejur?rile exterioare, obiective ce constituie starea de necesitate.[12] Actele juridice încheiate sub imperiul violen?ei vor fi sanc?ionate cu nulitatea relativ?. Leziunea. Prin leziune se în?elege paguba material? pe care o sufer? una din p?r?ile contractante din cauza dispropor?iei de valoare dintre cele dou? presta?ii, existente, în chiar momentul încheierii contractului. Elementele leziunii difer? în func?ie de concep?ia ce a stat la baza reglement?rii ei. Astfel, potrivit concep?iei subiective, leziunea implic? structural dou? elemente ?i anume dispropor?ia de valoare între contrapresta?ii ?i existen?a unei st?ri de nevoie în care se afl? una din p?r?ile contractante de care profit? cealalt? parte. În concep?ia obiectiv? leziunea se rezum? la un singur element ?i anume la paguba ce rezult? din dispropor?ia de valoare dintre cele dou? presta?ii. Pentru anularea actului juridic civil pentru leziune se cer întrunite, cumulativ, urm?toarele condi?ii: leziunea s? fie consecin?? direct? ?i nemijlocit? a încheierii actului juridic respectiv; leziunea s? existe în raport cu momentul încheierii actului ?i dispropor?ia de valoare între presta?ii s? fie v?dit?. Pot fi anulate pentru leziune numai actele juridice civile ce îndeplinesc, cumulativ, urm?toarele condi?ii: sunt acte juridice civile de administrare, cu titlu oneros; sunt acte juridice comutative ?i sunt încheiate de minorii cu capacitate de exerci?iu restrâns? f?r? încuviin?area p?rin?ilor sau tutorelui, acte p?gubitoare pentru minor. Cauza actului juridic civil No?iunea cauzei actului juridic civil Cauza este o condi?ie esen?ial? de validitate a actelor juridice civile. Cauza constituie al?turi de consim??mânt cel de al doilea element al voin?ei juridice. Prin cauz? se în?elege scopul concret în vederea c?ruia se încheie un act juridic. Privit din punct de vedere juridic, cauza precede efectele actului juridic civil, ea fiind prefigurarea mental? a scopului urm?rit ce se realizeaz? înainte ?i în vederea încheierii actului juridic civil. Tocmai în vederea realiz?rii acestui scop p?r?ile încheie actul juridic. Cauza este un element specific fiec?rei manifest?ri de voin?? în parte. Aceasta înseamn? c? la contracte care sunt rezultatul manifest?rii de voin?? a dou? sau mai multe p?r?i, obliga?ia fiec?rei p?r?i are o cauz? proprie, f?r? a exista o cauz? comun? a contractului. Ea exist? nu numai la contracte, dar ?i la actele de voin?? unilateral?. Elementele cauzei Cauza cuprinde dou? elemente ?i anume: scopul imediat al consim??mântului care const? în reprezentarea sau considerarea, în contractul bilaterale oneroase a contrapresta?iei celeilalte p?r?i, în contractele reale, remiterea bunului, iar în actele juridice gratuite, inten?ia de liberalitate. Acest prim element al cauzei este abstract, obiectiv ?i invariabil acela?i, în aceea?i categorie de acte juridice. Scopul imediat al consim??mântului constituie cel de al doilea element al cauzei, el reprezentând mobilul principal ce a determinat încheierea actului juridic. Scopul imediat este elementul concret, subiectiv ?i variabil de la un act juridic la altul. A?a, spre exemplu, în contractele de vânzare-cump?rare scopul imediat este, pentru to?i cump?r?torii dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului cump?rat, f?r? nici o deosebire de la un contract la altul, iar scopul imediat difer? de la contract la contract, în func?ie de destina?ia concret? în vederea c?reia, lucrul a fost cump?rat. Aceast? concep?ie care include printre elemente cauza ?i scopul imediat, elementul concret, subiectiv ?i variabil. Condi?iile de validitate ale cauzei Pentru a fi valabil? cauza trebuie s? îndeplineasc?, cumulativ urm?toarele condi?ii: s? existe, s? fie real? ?i s? fie licit?. În actele juridice civile cauza lipse?te atunci când una din p?r?i nu are discern?mânt fiindc? formarea voin?ei juridice cu cele dou? elemente ale sale – consim??mântul ?i cauza – presupune existen?a discern?mântului. În acest caz lipsa cauzei va atrage dup? sine nulitatea relativ? a actului juridic, deoarece aceasta este sanc?iunea lipsei consim??mântului. Cauza este inexistent? ?i atunci când lipse?te scopul imediat al actului juridic respectiv, considera?ia contrapresta?iei celeilalte p?r?i la contractele cu titlu oneros, lipsa pred?rii bunului în actele juridice reale ?i lipsa inten?iei de liberalitate în actele juridice cu titlu gratuit. În astfel de situa?ii actul juridic va fi sanc?ionat cu nulitate absolut?. Cauza nu este real? atunci când exist? eroarea asupra motivului determinant, adic? asupra scopului imediat al cauzei. Falsitatea cauzei atrage dup? sine nulitatea relativ? a actului juridic. Sanc?iunea actului juridic civil în care cauza are caracter ilicit este nulitatea absolut?. Obiectul actului juridic civil No?iune În literatura de specialitate, problema no?iunii obiectului actului juridic civil este controversat?. În leg?tur? cu aceasta în principal, au fost formulate trei opinii. Astfel într-o prim? opinie se consider? c? obiectul actului juridic const? în crearea, modificarea, transmiterea ori stingerea unui raport juridic. Acestei opinii i se repro?eaz? c? face confuzie între obiectul ?i efectele generale ale actului juridic. Într-o alt? opinie se consider? c? obiectul actului juridic civil const? în interesele reglementate de p?r?i prin mijlocirea actului juridic în temeiul ?i în limita legii.[13] ?i acestei opinii i s-a repro?at c? leag? în mod artificial obiectul actului juridic de no?iunea de interese, no?iune care are valen?e apropiate mai degrab? cauzei decât obiectului actului juridic civil.[14] În sfâr?it o a treia opinie consider? c? obiectul actului juridic civil este însu?i obiectul raportului juridic civil n?scut din acel act juridic.[15] Cu alte cuvinte, obiectul actului juridic îl constituie conduita p?r?ilor, adic? ac?iunile sau inac?iunile la care sunt îndrept??ite sau de care sunt ?inute p?r?ile actului juridic. Aceast? opinie este sus?inut? de mare majoritate a autorilor care s-au referit la obiectul actului juridic. Fa?? de cele ar?tate consider?m c? prin obiect al actului juridic se în?elege conduita p?r?ilor stabilit? prin actul juridic, adic? ac?iunile sau inac?iunile de care sunt ?inute p?r?ile sau de la care trebuie s? se ab?in?. Condi?iile de valabilitate ale obiectului actului juridic civil. Pentru a fi valabil, obiectul actului juridic civil trebuie s? îndeplineasc? urm?toarele condi?ii: a) obiectul actului juridic civil trebuie s? existe. Aceast? prim? condi?ie, este ?i cea mai important?, deoarece dac? obiectul nu exist? nu se mai pune problema observ?rii celorlalte condi?ii ale sale. Necesitatea existen?ei obiectului se apreciaz? în momentul încheierii actului juridic. Pot alc?tui obiect al actului juridic civil ?i bunurile viitoare, cu excep?ia succesiunilor nedeschise înc?. b) obiectul actului juridic civil trebuie s? se afle în circuitul civil; c) obiectul actului juridic civil trebuie s? fie determinat sau determinabil; obiectul este determinat când se precizeaz? elementele care îl individualizeaz? ?i este determinabil când se prev?d în actul juridic suficiente elemente cu ajutorul c?rora el va putea fi determinat în viitor. Ra?iunea acestei condi?ii este impus? de nevoia asigur?rii execut?rii exacte a presta?iei la care s-au angajat p?r?ile actului juridic, potrivit cu voin?a lor. Dac? obiectul actului juridic se refer? la bunuri certe, condi?ia este îndeplinit? prin indicarea caracterelor lui particulare. Dac? îns? este vorba de bunuri generice , determinarea lor se face prin indicarea precis? a cantit??ii, a calit??ii, valorii sau prin stabilirea unor criterii de determinare viitoare a acestora. d) obiectul actului juridic civil trebuie s? fie posibil. Aceast? condi?ie este determinat? de regula de drept potrivit c?reia nimeni nu se poate obliga la imposibil. Este vorba aici numai de imposibilitatea absolut? ?i de neînvins ?i nu de imposibilitatea rezultând din nepriceperea debitorului sau din cauze relative (subiective). În cazul obliga?iilor de a da un bun cert, imposibilitatea nu poate proveni decât din cauza pieririi bunului respectiv, intervenit? anterior, încheierii actului, iar în cazul obliga?iei de a da bunuri de gen, obiectul este imposibil numai în ipoteza când nu mai este cu putin?? s? se produc? bunurile respective, inexisten?a lor momentan neconstituind propriu-zis o imposibilitate absolut? de executat. Obliga?ia de a da se poate referi ?i la bunuri viitoare cu condi?ia c? ele s? fie posibile ?i determinate sau determinabile. e) Obiectul actului juridic civil trebuie s? fiei licit ?i corespunz?tor regulilor de moral?. Pe cale de consecin??, conduita p?r?ilor actului juridic civil trebuie s? fie conform atât cu legea, cât ?i cu regulile de moral?. Actele juridice încheiate cu nesocotirea acestei condi?ii sunt sanc?ionate cu nulitate absolut?; f) Obiectul actului juridic civil trebuie s? fie un fapt personal al celui ce se oblig?. Nimeni nu poate fi obligat prin voin?a altuia. Nu se poate deci promite într-un act juridic faptul altuia, ci numai faptul s?u personal, afar? de cazul când aceast? promisiune se face în calitate de mandatar. Conven?ia prin care o parte se oblig? s? determine pe in ter? s? consimt? la încheierea unui act juridic este valabil?, deoarece nu se promite faptul ter?ului, ci faptul propriu de a depune toate diligen?ele pentru a convinge pe ter? s? încheie actul juridic; g) Cel ce se oblig? trebuie s? fie titularul dreptului. În actele juridice constitutive sau translative de drepturi este necesar ca cel ce se oblig? s? fie titular dreptului pentru care s-a obligat. Aceast? condi?ie este consecin?a principiului de drept potrivit c?ruia nimeni nu se poate obliga în mod valabil la ceva ce nu are sau s? transmit? altuia mai multe drepturi decât are el însu?i. Forma actului juridic civil Principiul consensualismului actelor juridice civile În principiu, actele juridice civile nu reclam? necesitatea observ?rii vreunor forme pentru validitatea lor. Voin?a juridic? manifestat?, oricum, prin vorbe, prin înscrisuri, prin semne, etc., este suficient? pentru încheierea unui act juridic, iar contractul se formeaz? prin simplul acord de voin?? al p?r?ilor. Voin?a juridic? este deci independent? de forma pe care o îmbrac? pentru a se exterioriza. Ea produce efecte juridice, f?r? a fi nevoie pentru aceasta de a se manifesta în anumite forme. Prin urmare, în principiu, actele juridice sunt consensuale în în?elesul c? ele se încheie valabil prin simpla manifestare de voin?? a celor de la care eman?. No?iunea ?i clasificarea condi?iilor de form? ale actelor juridice civile. Prin form? a actului juridic civil se în?elege modalitatea de exteriorizare a manifest?rii de voin?? f?cut cu inten?ia de a crea, modifica sau a stinge un raport juridic concret.[16] Cu alte cuvinte ?i într-o formulare mai sintetic?, forma actului juridic civil reprezint? modul de exteriorizare a manifest?rii de voin??. Ca o derogare de la principiul consensualismului actelor juridice civile, în func?ie de consecin?ele juridice ale nerespect?rii formei se disting trei condi?ii de form? ?i anume: a) forma cerut? ad validatem, adic? pentru îns??i validitatea actului juridic civil; b) forma cerut? ad probationem, adic? pentru a se face dovada actului juridic civil; c) forma cerut? pentru opozabilitatea fa?? de ter?i a actului juridic civil. Forma cerut? de validitate a actului juridic civil. Actele juridice pentru validitatea c?rora se cer îndeplinirea sub sanc?iunea nulit??ii absolute, anumite condi?ii de form? se numesc acte formale sau solemne. La actele formale sau solemne, forma constituie o condi?ie de validitate. Forma ca o condi?ie de validitate a actului juridic civil const? în necesitatea îndeplinirii formalit??ii prestabilite de lege ori de p?r?i privind exteriorizarea voin?ei cu ocazia încheierii actului juridic. Ra?iunea formei ca o condi?ie esen?ial? de validitate a actului juridic civil este determinat?, în primul rând, de nevoia asigur?rii deplinei libert??i ?i certitudini manifest?rii consim??mântului în al doilea rând, de a aten?iona p?r?ile cu privire la importan?a deosebit? pe care o au actele ce necesit? încheierea lor într-o anumit? form? ?i, în al treilea rând, de a asigura un control din partea statului cu privire la respectarea condi?iilor de validitate a unor acte juridice civile care dep??esc prin con?inutul lor interesele strict personale ale p?r?ilor. Forma cerut? pentru validitatea actului juridic civil se caracterizeaz? printr-o serie de tr?s?turi specifice ce ?in de esen?a formei ?i anume: este un element constitutiv al actului juridic, lipsa formei fiind sanc?ionat? cu nulitate absolut? a actului; presupune manifestarea expres? de voin??, ceea ce exclude manifestarea tacit? a voin?ei p?r?ilor ?i este , în principiu, exclusiv?, în sensul c?, de regul?, actul se încheie în form? autentic?, ?i nu permite p?r?ilor posibilitatea unei op?iuni, cu excep?ia testamentului.[17] Forma ad validatem trebuie s? cuprind? întregul con?inut al actului juridic, nefiind admis? trimiterea la o surs? exterioar? prin care s? se determine con?inutul actului juridic civil. De asemenea, actele juridice aflate în raport de interdependen?? cu actele formale sau solemne, chiar dac? ele privite separat nu trebuie s? îndeplineasc? aceast? condi?ie, trebuie totu?i s? fie acte formale sau solemne cum ar fi, spre exemplu, mandatul pentru încheierea unui act formal trebuie s? îmbrace forma autentic?. Tot astfel, actul juridic care determin? ineficacitatea unui act formal sau solemn trebuie s? fie ?i el formal sau solemn. Sunt acte formale: dona?ia, acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar, ipoteca, contractul de societate comercial?. c) forma-condi?ie de proba?iune a actului juridic civil. Forma cerut? actului juridic pentru a fi folosit ca mijloc de prob? const? în cerin?a întocmirii în scris a actului juridic civil, f?r? ca lipsa acestei forme s? afecteze validitatea actului juridic. Forma cerut? ca o condi?ie de proba?iune a actului juridic, de?i nu are nici o influen?? asupra validit??ii acestuia, totu?i ea are un caracter obligatoriu, deoarece, în principiu, este inadmisibil dovedirea actului juridic civil cu un alt mijloc de prob?. Forma ad probationem a fost considerat? în literatura de specialitate ca reprezentând, fie o excep?ie de la principiul consensualismului, deoarece manifestarea de voin?? trebuie f?cut? în form? scris?,[18] fie ca o limitare adus? aceluia?i principiu, în sensul c? nedovedirea raportului juridic n?scut din actul juridic are drept consecin?? îns??i ineficacitatea acestui raport juridic[19] d) forma cerut? pentru opozabilitatea fa?? de ter?i a actului juridic civil Aceast? form? se refer? la formalit??ile prev?zute de lege pentru a face actul juridic civil opozabil ?i persoanelor care nu au participat la încheierea lui. Formalit??ile prev?zute de lege se refer?, în primul rând, la publicitatea actului juridic civil prin care se constituie sau se transmit drepturi reale care, fiind drepturi absolute sunt opozabile erga omnes. Forma cerut? pentru opozabilitatea fa?? de ter?i a actului juridic civil este obligatorie. Nerespectarea acestei cerin?e de form? nu va fi sanc?ionat? cu nulitate absolut? sau imposibilitatea dovedirii actului juridic civil prin alte mijloace de prob?, ci cu inopozabilitatea actului fa?? de ter?ele persoane, adic? cu posibilitatea acestora din urm? persoane de a ignora actele juridice ce li se opune de p?r?ile care l-au încheiat. Actul încheiat este valabil ?i va produce efecte între p?r?i, îns? el nu este opozabil ter?elor persoane fa?? de care actul este ineficace. Nulitatea actului juridic civil Defini?ie ?i func?iile nulit??ii În lipsa unei defini?ii a nulit??ii actelor juridice în codul civil, literatura de specialitate abund? în defini?ii, care, îns?, au un numitor comun ?i anume acela c? nulitatea este o sanc?iune civil?, care intervine când se înfrânge o dispozi?ie legal?, cu ocazia încheierii unui act juridic. Nulitatea este acea sanc?iune civil? care intervine dup? înc?lcarea normei de drept, lipsind actul juridic de efectele urm?rite la încheierea lui.[20] Analizând finalitatea nulit??ii ca institu?ie de drept civil, în opinia domnului profesor T. Pop aceast? institu?ie urm?re?te atât un rol preventiv, cât ?i unul represiv. Prin urmare, nulitatea urm?re?te atât o func?ie preventiv?, cât ?i una sanc?ionatorie. Func?ia preventiv? a nulit??ii const? în amenin?area cu distrugerea efectelor actului juridic, dac? acesta se încheie cu nesocotirea dispozi?iilor normative privind condi?iile sale de validitate. Într-adev?r, nulitatea actelor juridice prezint? neajunsul c? nimice?te aparen?a creat? prin acest act, împrejurare ce poate produce prejudicii atât p?r?ilor, cât ?i ter?ilor. De aceea, este preferabil s? se verifice în prealabil condi?iile de validitate ale actului juridic, pentru a preveni nimicirea efectelor lui, dup? ce s-a încheiat. O asemenea verificare prealabil? a fost instituit? de legiuitor, doar pentru actele solemne, îns? ea lipse?te pentru restul actelor juridice. Pentru marea majoritate a actelor juridice pentru care nu se cere forma solemn?, p?r?ile au tot interesul pentru a preîntâmpina distrugerea efectelor actului juridic, s? observe prevederile legii civile înainte de încheierea lui ?i s? se conformeze lor. Func?ia sanc?ionatorie intervine dup? încheierea actului juridic, având drept scop fie înl?turarea efectelor contrare legii, pe care le con?ine acest act, fie încheierea actului în totalitate, dac? nu este posibil? men?inerea lui prin îndep?rtarea clauzelor stipulate în dispre?ul unor dispozi?ii imperative ale legii. De re?inut c? nu trebuie confundat? nulitatea actului juridic cu ineficien?a probatorie a înscrisului constatator. Se ?tie din materia dreptului probator c? pentru dovedirea unor acte juridice legea cere întocmirea unui înscris. Acest înscris, pentru a constitui instrument probator trebuie s? îndeplineasc? anumite condi?ii prev?zute de lege. Nerespectarea acestor condi?ii atrage ineficien?a înscrisului doveditor, ceea ce înseamn? c? înscrisul este lipsit de efectele sale în materie de prob? dar nu afecteaz? validitatea opera?iilor juridice, care poate fi dovedit?, eventual, prin alte mijloace de prob?. Dac? înscrisul reprezint? o condi?ie pentru validitatea chiar a opera?iilor juridice (caz actelor juridice solemne), nulitatea înscrisului atrage ?i nulitatea actului juridic. Evolu?ia concep?iei cu privire la nulitatea actului juridic În dreptul roman, concep?ia asupra nulit??ii era cristalizat? în dou? adagii: qui contra legem agit nihil agit precum ?i quod nullum est nullum producit efectum. De aici rezult? c? nulitatea era total? ?i iremediabil? sau, altfel spus, actul juridic era nimicit în totalitate, neexistând posibilitatea men?inerii lui par?iale cu înl?turarea clauzelor prin care s- a înc?lcat legea. În concep?ia clasic?, care se afla înc? sub influen?a dreptului roman, nulitatea era asimilat? cu ineficacitatea actului juridic, în totalitatea sa, fiind tratat ca o stare organic? a acestuia, deoarece s-a încheiat cu nesocotirea dispozi?iilor legale. Nulitatea avea ca efect desfiin?area actului juridic în întregime ?i ca o consecin??, nimicirea tuturor efectelor sale. Deci nulitatea era total? ?i iremediabil?, ca ?i în dreptul roman. În concep?ia modern? s-a formulat teoria propor?ionalit??ii efectelor nulit??ii în raport cu cauzele care au determinat-o, urm?rile nulit??ii trebuind s? se m?rgineasc? numai la cele efecte care contravin legii, celelalte efecte ale actului men?inându-se. În aceast? concep?ie, nulitatea este în principiu par?ial? ?i remediabil?. Finalitatea nulit??ii în aceast? concep?ie este ap?rarea actului juridic prin men?iunea lui, dup? ce s-au înl?turat efectele care contravin legii. Concep?ia dreptului român contemporan asupra nulit??ii actului juridic este aceea a unei nulit??i în principiu par?iale ?i remediabile, nulitatea actului juridic având menirea de a suprima numai efectele care contravin dispozi?iilor legale înc?lcate la încheierea actului, l?sându-se neatinse celelalte efecte. În aceast? concep?ie nulitatea total? intervine numai atunci când clauzele care contravin legii au constituit cauza principal? ?i determinant? a încheierii actului juridic. Clasificare nulit??ii actelor juridice Teoria nulit??ii actelor juridice clasific? aceste acte, în raport de mai multe criterii, astfel: 1. În raport de natura interesului ocrotit de lege ?i de regimul ei juridic, nulitatea este de dou? feluri: nulitate absolut? ?i nulitate relativ?. Nulitatea absolut? este sanc?iunea ce intervine în caz de nerespectare, cu ocazia încheierii unui act juridic, a unei norme de drept care ocrote?te un interes general, public.[21] Nulitatea relativ? este sanc?iunea ce intervine în cazul de nerespectare, cu ocazia încheierii unui act juridic, a unei norme de drept care ocrote?te un interes particular, privat.[22] Îndoctrin? ?i în jurispruden?? se folose?te pentru nulitatea absolut? expresiile “nul de drept” sau “nul”, ori “nul de plin drept” sau “actul va fi nul”, iar pentru nulitatea relativ? expresiile “actul este anulabil” sau “actul poate fi anulat”. În raport de întinderea efectelor, nulitatea poate fi total? sau par?ial?. Nulitatea total? este aceea care desfiin?eaz? actul juridic în întregime. Nulitatea par?ial? este aceea care desfiin?eaz? numai unele efecte ale actului juridic acesta r?mânând în fiin?? ?i producându-?i celelalte efecte. În dreptul civil român, nulitatea par?ial? reprezint? regula, iar nulitatea total? excep?ia, aceasta însemnând c? nulitatea unei clauze a actului juridic nu atrage ineficacitatea întregului act, ea m?rginindu-se numai la acea clauz?. Nulitatea total? va interveni ori de câte ori clauza (sau clauzele) care contravine legii a constituit cauza impulsiv? ?i determinant? a încheierii actului juridic (exemplu bunurile so?ilor ?i înstr?inarea lor). În raport de existen?a ori inexisten?a unei norme care s? edicteze expres sanc?iunea, nulitatea este de dou? feluri: expres? sau virtual?. Nulitatea expres? (textual?, explicit?) este aceea care este prev?zut? anume într-o dispozi?ie legal?. Nulitatea virtual? (implicit?, tacit?) este aceea care, f?r? a fi prev?zut? expres de lege, rezult? în mod neîndoelnic din felul de exprimare a normei legale sau din scopul acesteia. Exemplu art ….. declar?: “bunurile dobândite în timpul c?s?toriei, de oricare dintre so?i, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale so?ilor. Orice conven?ie contrar? este nul?”. Pe de alt? parte, din modul de redactare sau din scopul anumitor prevederi legale rezult? c? înc?lcarea acestora atrage nulitatea actului juridic, de?i aceste prevederi nu con?in expres sanc?iunea nulit??ii. Suntem în prezen?a unei nulit??i virtuale. Drept exemplu constituie prevederile art. 575 din C. civ. Care declar?: “Testamentul trebuie s? fie întocmit în form? scris?, cu indicarea locului ?i datei întocmirii lui, s? fie semnat cu mâna proprie a testatorului ?i autentificat pe cale notarial?”. La fel art. 240 prevede c? contractul de vânzare cump?rare a casei de locuit trebuie s? fie încheiat în form? scris?, autentificat notarial ?i înregistrat la birourile de inventariere tehnic?. Exemple din cc cu privire la formele testamentului, dona?iuni În raport de caracterul condi?iilor de validitate nerespectat? nulitatea este de dou? feluri: de fond ?i de form?. Nulitatea de fond este acea sanc?iune a actului juridic încheiat cu nerespectarea condi?iilor esen?iale de validitate ale acestuia ?i anume: capacitatea de a contracta, consim??mântul valabil al p?r?ii ce se oblig?, un obiect determinat ?i o cauz? licit?. Cu p?rere de r?u legisla?ia civil? a Republicii Moldova nu prevede expres condi?iile de valabilitate ale conven?iilor, acestea fiind stabilite de c?tre doctrin?. Nulitatea de form? este acea sanc?iune a actului juridic încheiat cu nerespectarea formei cerute de lege ad validatem. Aceast? clasificare prezint? interes redus, deoarece efectul juridic ale nulit??ilor de fond ?i de form? sunt acelea?i. 2. În raport de modul cum opereaz? nulitatea se distinge între nulitate de drept ?i nulitate judiciar?. Nulitatea de drept este aceea care opereaz? în puterea legii, independent de interven?ia instan?ei judec?tore?ti. Nulitatea judiciar? este aceea pronun?at? de instan?a judec?toreasc?, care lipse?te de efecte actul juridic civil. Clasificarea aceasta este de origine francez?, iar când nulitatea era prev?zut? expres de lege (actul este “nul de drept”), ea opera în puterea legii, f?r? interven?ia instan?ei de judecat?. În dreptul civil român, distinc?ia între nulit??ile de drept ?i judiciare este nesemnificativ? în practic?, deoarece în toate cazurile, indiferent c? suntem în prezen?a unei nulit??i absolute, când instan?a constat? aceast? nulitate, sau a unei nulit??i relative, când instan?a pronun?? nulitatea, pentru ca actul juridic s? fie desfiin?at de regul? intervine organul jurisdic?ional. În legisla?ia român? exist? texte care declar? “nul de drept” un act juridic, dar, pentru a înl?tura situa?ia juridic? creat? prin acest act se impune o hot?râre judec?toreasc? de declarare a nulit??ii. A?a de pild?, art statueaz?: “Conven?ia f?cut? prin eroare, violen?? sau dol nu este nul? de drept, ci d? loc numai ac?iunii de nulitate”. La noi în ?ar? conform art. 60 C.civ. care precizeaz? c?: “cel al c?rui consim??mânt a fost viciat prin în?el?ciune, violen??, amenin?are în urma unei învoieli dolosive sau în urma unui concurs de împrejur?ri grele poate cere anulare conven?iei” Deci, conchidem noi, nimeni nu-?i poate face singur dreptate, desfiin?ând situa?ia juridic? existent?, ci trebuie s? recurg? la justi?ie. Cauzele de nulitate a actului juridic Privite în general, cauzele care conduc la nulitatea actului juridic s- ar subsemna ideii de nerespectare a dispozi?iilor legale, care reglementeaz? condi?iile necesare pentru ca aceasta s? fie valabil?. În doctrin? sunt considerate cauze de nulitate a actului juridic urm?toarele: . Înc?lcarea dispozi?iilor legale referitoare la capacitatea de a încheia actul juridic; . Lipsa unui element esen?ial, structural, al actului juridic (consim??mântul, obiectul, cauza); . Vicierea consim??mântului exprimat în actul juridic; . Nevalabilitatea obiectului actului juridic civil; . Ilicitatea sau imoralitatea cauzei; . Nesocotirea dispozi?iilor imperative ale legii, ordinii publice ?i bunurilor moravuri; . Nerespectarea formei cerute de lege pentru actele solemne; . Lipsa sau nevalabilitatea autoriza?iei administrative pentru unele acte juridice; . Frauda legii. De men?ionat c? nesocotirea acestor cauze de nulitate conduce fie la nulitatea absolut?, fie la nulitatea relativ? a actului juridic. Cauze de nulitate absolut? Sanc?iunea nulit??ii absolute a actului juridic intervine în urm?toarele cazuri: o Când se încalc? dispozi?iile legale referitoare la capacitatea civil? a persoanei. Este vorba de: a) nerespectarea de c?tre unele persoane a incapacit??ii speciale la care sunt supuse pentru ocrotirea vreunui interes social ob?tesc. O asemenea incapacitate special? este prev?zut? de art .. pentru judec?tori, procurori ?i avoca?i, care sunt opri?i s? cesioneze drepturi litigioase ?i b) lipsa capacit??ii de folosin?? a dreptului datorit? nerespect?rii principiului specialit??ii de c?tre persoana juridic?; o Când actul juridic este lipsit de un element esen?ial, de o condi?ie esen?ial? pentru validitatea lui consim??mântul, obiectul, cauza. Consim??mântul lipse?te cu des?vâr?ire în cazul erorii-obstacol, când voin?a celor dou? p?r?i nu s-a întâlnit pentru a se încheia valabil actul juridic. În acest caz nu suntem în prezen?a unui viciu de consim??mânt, ci în prezen?a unui obstacol la încheierea actului juridic; o Când obiectul actului juridic nu este valabil (este obiect ilicit sau imoral); o Când cauza actului juridic nu este valabil? (este ilicit? sau imoral?); o Când forma cerut? de lege în mod obligatoriu, nu a fost respectat? de p?r?i; o Când au fost nesocotite dispozi?iile imperative ale legii, ordinii publice ?i bunele moravuri; o Când lipse?te autoriza?ia administrativ?, ori aceasta nu este valabil?, întrucât s-a acordat cu înc?lcarea legii; o Când pentru actul juridic încheiat s-a fraudat legea. Cauze de nulitate relativ? Sanc?iunea nulit??ii relative a actului juridic intervine în urm?toarele cazuri: o Când consim??mântul exprimat în actul juridic a fost viciat prin eroare, dol, violen?? sau leziuni; o Când a lipsit discern?mântul uneia din p?r?i în momentul încheierii actului juridic; o Când actul juridic a fost încheiat de persoane lipsite de capacitate de exerci?iu sau de persoane cu capacitate de exerci?iu sau de persoane cu capacitate de exerci?iu restrâns?, care n-au avut încuviin??rile prev?zute de lege. Este vorba de: a) actul juridic încheiat de persoane lipsite de capacitate de exerci?iu (minorii sub 15 ani ?i persoanele sub interdic?ie); b) actul juridic încheiat de un minor cu capacitatea de exerci?iu restrâns?, f?r? încuviin?area ocrotitorului legal, act care este lezionar pentru minor; c) actul juridic încheiat f?r? încuviin?area autorit??ii tutelare. o Când actul juridic a fost încheiat cu nesocotirea unor interdic?ii legale prev?zute în scopul ocrotirii unor interese particulare. Regimul juridic al nulit??ii Clasificarea nulit??ii în absolut? ?i relativ? este deosebit de important? din cauza regimului juridic diferit al celor dou? categorii de nulit??i. Acest regim diferit se datoreaz? naturii distincte a interesului ocrotit prin norma juridic? înc?lcat?. Dac? interesul ocrotit este cel general, ob?tesc, atunci sanc?iunea înc?lc?rii legii este nulitatea absolut? cu regimul ei juridic propriu, iar dac? interesul ocrotit este particular al p?r?ilor sau al uneia dintre ele, atunci sanc?iunea înc?lc?rii legii este nulitatea relativ?, cu regimul ei juridic distinct. Regimul juridic al nulit??ii se refer? la regulile care genereaz? atât nulitatea absolut? cât ?i nulitatea relativ?. Deosebirea de regimul juridic dintre nulitatea absolut? ?i nulitatea relativ? prive?te trei aspecte: a) persoanele care pot invoca nulitatea; b) prescrierea dreptului la ac?iune ?i c) posibilitatea acoperirii nulit??ii prin confirmarea actului juridic. În cele ce urmeaz? vom examina separat regimul juridic al nulit??ii absolute ?i regimul juridic al nulit??ii relative. Regimul juridic al nulit??ii absolute Regulile care cârmuiesc regimul juridic al nulit??ii absolute sunt: a) Nulitatea absolut? poate fi invocat? de orice persoan? interesat?. Persoanele interesate pot fi: p?r?ile actului juridic, avânzii cauz? ai p?r?ilor, procurorul ?i chiar instan?a din oficiu. De observat c?, îns??i partea care ar fi vinovat? de faptele ce constituie cauza nulit??ii, poate cere constatarea nulit??ii absolute ?i desfiin?area retroactiv? a actului juridic, invocând chiar cauza pe care a invocat- o personal. Aceasta se explic? prin aceea c? s-a înc?lcat o dispozi?ie legal? imperativ? al c?rei scop este ocrotirea unui interes general ob?tesc. Se acord? neîndoios, prioritate ordinii de drept, fa?? de interesul particular al uneia sau ambelor p?r?i. Întrucât, actele juridice sunt guvernate de principiul consensualismului acestora, num?rul persoanelor care pot invoca nulitatea absolut? este destul de restrâns. Ter?ii care sunt str?ini de actul juridic, vor putea invoca nulitatea absolut? a acestuia numai în m?sura în care actul juridic le este opozabil, deoarece numai atunci se bucur? de un interes ocrotit de lege. b) Ac?iunea în nulitate absolut? este imprescriptibil?. Aceasta înseamn? c? ac?iunea în constatarea nulit??ii absolute poate fi intentat? oricând, nefiind îngr?dit de vreo durat? în timp de la încheierea actului. Imprescriptibilitatea ac?iunii în nulitate absolut? rezult? din dou? împrejur?ri: 1. Fiind o ac?iune în constatarea unei nulit??i opereaz? în puterea legii; 2. Este expres prev?zut? de text. c) Nulitatea absolut? nu poate fi acoperit? prin confirmarea actului. Întrucât nulitatea absolut? are ca fundament ocrotirea unor interese generale, ob?te?ti ?i de aici dreptul oric?rei persoane de a o invoca, actul juridic lovit de nulitate absolut? nu poate fi confirmat. P?r?ile nu au decât posibilitatea de a încheia un act juridic nou, valabil, care nu poate valida vechiul act nul, ci va fi un act juridic independent, a c?rui exigen?? începe în momentul încheierii lui. Vechiul act juridic va r?mâne în continuare nul. Exem c?s?toria. Regimul juridic al nulit??ii relative Regulile care cârmuiesc regimul juridic la nulit??ii relative sunt: Nulitatea relativ? poate fi invocat? numai de persoana ocrotit? de dispozi?ia legal? ce reglementeaz? nulitatea. De pild?, nulitatea relativ? pentru viciu de consim??mânt nu poate fi invocat? decât de partea al c?rui consim??mânt a fost viciat la încheierea actului juridic, deoarece numai în vederea ocrotirii acestuia legiuitorul a statuat posibilitatea anul?rii actului. Desigur c? numai partea respectiv? poate aprecia, în ce m?sur? consim??mântul i-a fost viciat, ?i în ce m?sur? i-au fost v?t?mate interesele. Cealalt? parte nu poate invoca nulitatea relativ? a actului juridic respectiv. Sunt situa?ii când fiecare dintre p?r?ile contractante va putea invoca nulitatea relativ?. De exemplu, dac? un contract a fost încheiat între doi minori, fiecare dintre ace?tia va fi în drept s? invoce nulitatea relativ? a contractului. Mai trebuie men?ionat situa?ia în care fiecare parte contractant? poate invoca nulitatea relativ? a contractului, dar pentru temeiuri juridice diferite. A?a de pild?, o parte poate invoca nulitatea pentru lipsa capacit??ii de exerci?iu la încheierea contractului, iar cealalt? pentru un viciu de consim??mânt (eroarea de exemplu). Tot astfel, aceast? nulitate poate fi invocat? ?i de procuror, în m?sura în care ac?iunea în anulare nu are un caracter stric personal. Ac?iunea în nulitate relativ? este supus? prescrip?iei extinctive. Termenul de prescrip?ie este de trei ani ?i el începe s? curg? dup? distinc?iile art. 79 C. civ. Potrivit textului acestui articol “ Prescrip?ia începe s? curg? din ziua în care s-a n?scut dreptul la ac?iune; dreptul la ac?iune se na?te din ziua când persoana a aflat sau trebuia s? afle, c? i-a fost înc?lcat un drept”. În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescrip?ia începe s? curg? de la data când cel îndrept??it, reprezentantul s?u legal sau persoana chemat? de lege s?-i încuviin?eze actele, a cunoscut cauza anul?rii, îns? cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului” De observat c? termenul de prescrip?ie susmen?ionat se aplic? numai la ac?iunile având un obiect patrimonial. Referitor la ac?iunile nepatrimoniale, ele sunt în principiu imprescriptibile. Dup? împlinirea termenului de prescrip?ie, dreptul la ac?iune în anulare actului juridic se stinge, dar nulitatea relativ? poate fi invocat? pe cale de excep?ie, oricând, întrucât numai dreptul la ac?iune se stinge. Nulitatea relativ? poate fi acoperit? prin confirmare. Confirmarea nu este altceva decât un act juridic unilateral prin care o persoan? renun?? la dreptul s?u de a invoca nulitatea relativ? a unui act juridic. Confirmarea poate fi f?cut? în dou? moduri: expres ?i tacit Confirmarea expres? se face printr-un înscris (numit act confirmativ), care trebuie s? îndeplineasc? o sum? de condi?ii. Cele mai importante condi?ii privesc pe autorul confirm?rii actului anulabil, care nu este decât persoana ce putea invoca nulitatea relativ?. Aceast? persoan? trebuie s? fie capabil?, iar consim??mântul ei s? nu fie alterat de vreun viciu. De aici concluzia c? confirmarea actului anulabil nu poate fi f?cut? decât dup? încetarea incapacit??ii sau dup? încetarea sau descoperirea viciului de consim??mânt, iar autorul confirm?rii trebuie s? fie con?tient de viciul actului juridic pe care-l confirm?. Actul de confirmare expres? trebuie s? îndeplineasc? ?i el condi?iile de valabilitate ?i anume: s? cuprind? elementele esen?iale ale actului juridic (obiect cauz?, natura obliga?iei), cauza nulit??ii ?i inten?ia de a renun?a la ac?iunea în anulare. Confirmarea tacit? rezult? din executarea actului anulabil. Principalul efect el anul?rii este acela c? anulabilitatea actului juridic dispare retroactiv aceasta însemnând c?, dup? confirmare, partea nu mai poate invoca nulitatea relativ? a actului juridic, nici pe cale de ac?iune, nici pe cale de excep?ie. |
|
© 2008 |
|