ÐÓÁÐÈÊÈ |
Notiunea si clasificarea actelor juridice civile |
ÐÅÊÎÌÅÍÄÓÅÌ |
|
Notiunea si clasificarea actelor juridice civileNotiunea si clasificarea actelor juridice civileINTRODUCERE Na?terea unui raport juridic civil concret presupune existen?a unei norme juridice civile ca premis? necesar? ?i obligatorie prin care raporturile sociale devin raporturi juridice abstracte, precum ?i producerea unui fapt juridic de care legea civil? leag? na?terea modificarea sau stingerea unui raport juridic civil concret. Devin izvoare ale raporturilor juridice civile concrete numai acele fapte de care norma juridic? civil? leag? producerea de efecte juridice, ele devenind prin aceasta fapte juridice. Se poate concluziona c? prin izvor al raportului juridic civil concret se în?elege o împrejurare (act sau fapt) de care legea civil? leag? na?terea modificarea sau stingerea unui raport juridic civil concret. No?iunea ?i clasificarea actelor juridice civile Defini?ia actului juridic civil Prin act juridic civil se în?elege manifestarea de voin?? f?cut? cu inten?ia de a produce efecte juridice adic? de a na?te, modifica, transmite sau stinge un raport juridic civil concret.[1] Din aceast? defini?ie rezult? c? actul juridic prezint? urm?toarele elemente caracteristice: 1. Actul juridic este înainte de toate, o manifestare de voin?? a unei sau mai multor persoane fizice sau juridice; 2. Manifestarea de voin?? este f?cut? cu inten?ia de a produce efecte juridice respectiv de a crea, modifica, transmite sau stinge raporturi juridice civile concrete. În literatura de specialitate, practica judiciar? ?i chiar în legisla?ia civil? termenul de act juridic este folosit în dou? sensuri. Într-un prim sens actul juridic desemneaz? îns??i manifestarea de voin?? în scopul de a produce efecte juridice, adic? îns??i opera?ia juridic? ce se încheie (negotium). În cel de al doilea sens, actul juridic desemneaz? înscrisul constatator al opera?iunii juridice (innstrumentum) f?cute de p?r?i în vederea pronun??rii unui mijloc de prob? într-un eventual litigiu. Pentru evitarea oric?ror confuzii cu privire la cele dou? accep?iuni este indicat ca termenul de act juridic s? fie folosit pentru desemnarea opera?iei juridice (negotium), iar pentru desemnarea înscrisului constatator ale acestei opera?ii juridice (instrumentum) s? fie utilizat termenul de înscris. Clasificarea actelor juridice civile Concep?ia de act juridic civil este rezultatul unui proces de generalizare ?i abstractizare a tr?s?turilor comune tuturor actelor juridice civile care se întâlnesc în circuitul civil. Datorit? regimului juridic diferit pe care îl au diferite categorii de acte juridice civile, atât în literatura de specialitate, cât ?i în practica judec?toreasc? s-a considerat necesar ?i util s? se fac? clasificarea actelor juridice civile. La baza clasific?rilor actelor juridice stau criterii variate cum ar fi num?rul p?r?ilor între care se încheie actul, con?inutul, cauza, forma, modul de executare, efectele actelor etc. În continuare vor fi înf??i?ate principalele categorii de acte juridice civile: 1. Acte juridice unilaterale, bilaterale ?i multilaterale. Aceast? clasificare are la baz? criteriul num?rului p?r?ilor participante la actul juridic. Actele juridice unilaterale sunt produsul manifest?rii de voin?? a unei singure p?r?i. Actul juridic bilateral reprezint? voin?a concordant? a dou? p?r?i, iar cel multilateral este rezultatul acordului de voin?? a trei sau mai multe p?r?i. Actul juridic unilateral fiind rezultatul voin?ei unei singure p?r?i sunt mai rare. Intr? în aceast? categorie testamentul, promisiunea public? de recompens?, acceptarea unei mo?teniri, renun?area la mo?tenire, confirmarea unui act juridic anulabil etc. Actele bilaterale ?i multilaterale se mai numesc conven?ii sau contracte, termeni echivalen?i ?i folosi?i unul pentru altul în limbajul juridic curent. Sunt acte bilaterale, spre exemplu, contractul de vânzare- cump?rare, contractul de schimb, contractul de dona?ie, contractul de împrumut etc. Exemplul tipic de contact multilateral este contractul de societate civil?. Clasificarea actelor juridice în unilaterale ?i bilaterale nu trebuie confundat? cu clasificarea contractelor în unilaterale ?i bilaterale. Astfel, unilateral care este un act juridic bilateral, fiind rodul voin?ei a dou? p?r?i, d? na?tere la obliga?ii numai pentru una din p?r?i, cum este spre exemplu contractul de dona?ie, împrumut de folosin??, pe când contractul bilateral sau sinalagmatice dau na?tere la obliga?ii pentru ambele p?r?i, precum ar fi, contractul de vânzare-cump?rare, contractul de schimb etc. Rezult?, a?adar, c? în timp ce toate contractele, inclusiv cele unilaterale, fac parte din categoria actelor juridice bilaterale sau multilaterale, în schimb, actele juridice unilaterale nu sunt contracte, ele fiind rezultatul manifest?rii unilaterale de voin??.[2] Clasificarea actelor juridice în unilaterale, bilaterale ?i multilaterale prezint? importan?? sub aspectul aprecierii valabilit??ii lor din punct de vedere al voin?elor. Astfel, actele unilaterale sunt valabile prin manifestarea voin?ei unei singure p?r?i, în timp ce pentru valabilitatea actelor bilaterale ?i multilaterale trebuie s? existe dou? sau mai multe voin?e juridice. Regimul juridic al viciilor de consim??mânt este diferit, în func?ie de cele dou? categorii de acte. Într-adev?r eroarea ca viciu de consim??mânt se poate întâlni atât la actele unilaterale, cât ?i la cele bilaterale ?i multilaterale, pe când dolul ?i violen?a se întâlnesc de regul?, numai la actele bilaterale ?i multilaterale. 2. Acte juridice cu titlu gratuit ?i acte juridice cu titlu oneros La baza acestei clasific?ri st? scopul urm?rit de p?r?i la încheierea actului juridic civil. Actele cu titlu gratuit sunt actele prin care se procur? uneia din p?r?i un folos patrimonial ca aceasta din urm? s? fie obligat?, la rândul ei, la un echivalent. Sunt acte cu titlu gratuit, testamentul, dona?ia, comodatul, mandatul gratuit etc. La rândul lor actele cu titlu gratuit se împart în libert??i ?i acte dezinteresate. Libert??ile sunt acte cu titlu gratuit prin care o persoan? î?i mic?oreaz? propriul s?u patrimoniu, f?r? a primi în schimb un echivalent cum este, de pild?, dona?ia. Actele dezinteresate sunt acele acte prin care o persoan? face alteia un serviciu, f?r? a mic?ora propriul s?u patrimoniu, cum ar fi, spre exemplu, mandatul remunerat, împrumutul f?r? dobând?, depozitul gratuit etc. Actele cu titlu oneros sunt acele acte prin care o persoan? procur? alteia un folos patrimonial în schimbul unui echivalent, fiecare din p?r?i urm?rind un avantaj economic. În leg?tur? cu defini?ia contractului oneros, în art cccc se arat?: “contractul oneros este acela în care fiecare parte voie?te a-?i procura un avantaj”. Sunt contracte cu titlu oneros, contractul de vânzare-cump?rare, contractul de antrepriz?, contractul de loca?iune etc. Împ?r?irea actelor juridice în gratuite ?i oneroase prezint interes juridic din mai multe puncte de vedere. Astfel, atât sub aspectul capacit??ii de a încheia actele cu titlu gratuit cât ?i al exigen?elor de form? ale acelora?i acte, legea prevede condi?ii mult mai severe, în raport cu actele cu titlu oneros. De asemenea, pentru actele cu titlu oneros prin lege, sunt stabilite condi?ii mult mai severe sub aspectul r?spunderii p?r?ilor, iar obliga?iile p?r?ilor sunt mai am?nun?it ?i mai exigent reglementate, fa?? de actele cu titlu gratuit. În func?ie de momentul în care urmeaz? s?-?i produc? efectele, actele juridice se împart în acte între vii ?i acte pentru cauz? de moarte. Actele care se încheie pentru a-?i produce efectele în timpul vie?ii celor de la care eman? se numesc acte între vii (inter vivos). Ele sunt marea majoritate a actelor juridice. Dimpotriv?, actele care se încheie pentru a- ?i produce efectele numai dup? moarte, se numesc acte pentru cauz? de moarte (mortis cauza). Exemplu tipic de acte pentru cauz? de moarte este testamentul prin care testatorul dispune de bunurile ce le va l?sa la deces. Testamentul este numit ?i act de ultim? voin??, fiindc? pân? la moarte, poate fi oricând modificat ori revocat. Clasificarea actelor juridice între vii ?i pentru cauz? de moarte prezint? interes din punct de vedere juridic, sub aspectul formei în care se încheie. Astfel, actele pentru cauz? de moarte sunt acte solemne, în timp ce actele între vii sunt solemne numai ca excep?ie. De asemenea, actele pentru cauz? de moarte sunt supuse unor reglement?ri mai restrictive în ceea ce prive?te capacitatea de a dispune ?i uneori, chiar ?i cu privire la capacitatea de a primi. 4. Acte constitutive, translative ?i declarative La baza acestei clasific?ri se afl? criteriul efectului produs de actul juridic. Actul contitutiv este acel act juridic care d? na?tere la un drept subiectiv civil ce n-a existat anterior. Sunt acte juridice civile constitutive, actul de constituire a unui uzufruct, a unei ipoteci etc. Actele translative sunt actele ce au ca efect transmiterea unui drept subiectiv civil dintr-un patrimoniu în alt patrimoniu. Marea majoritate a actelor juridice civile sunt translative cum ar fi spre exemplu, contractul de vânzare-cump?rare, dona?ia, cesiunea de crean?? etc. Sunt acte declarative cele care au ca efect recunoa?terea, definitivarea ori consolidarea unui drept subiectiv civil preexistent. Ele definitiveaz? drepturi ?i obliga?ii ale p?r?ilor ce au existat anterior încheierii actului. Fac parte din aceast? categorie partajul (împ?r?eala), actul confirmativ pentru care o persoan? renun?? la dreptul de a invoca nulitatea relativ?. Interesul juridic al acestei clasific?ri const? în aceea c? actele constitutive ?i translative produc efecte numai pentru viitor, în timp ce actele declarative produc efecte ?i pentru trecut. 5. Dup? importan?a lor actele juridice civile se împart în acte de conservare, de administrare ?i de dispozi?ie Actele juridice de conservare sunt actele prin care se urm?re?te preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil. Intr? în aceast? categorie actele prin care se întrerupe prescrip?ia, înscrierea unei ipoteci, soma?ia etc. Prin astfel de acte, în schimbul unei cheltuieli minime se p?streaz? sau se salveaz? un drept de o valoare mai mare. Actele juridice de administrare sunt acele acte prin care se realizeaz? o normal? punere în valoare a unui bun ori a unui patrimoniu. Sunt acte de administrare încasarea veniturilor, perceperea fructelor, asigurarea unui bun, repara?iile de între?inerea a unui bun etc. Actele de dispozi?ie sunt acele acte prin care se înstr?ineaz? bunuri, se constituie drepturi reale, principale sau accesorii asupra bunurilor ori se renun?? la drepturi. Fac parte din aceast? categorie contractul de vânzare-cump?rare, de schimb, de dona?ie, constituirea unui drept de uzufruct, a unei ipoteci, remiterea de dona?ie. Aceast? clasificare prezint? importan?? în materie de reprezentare ?i capacitate. Întinderea puterilor de reprezentare ale p?rin?ilor ?i tutorilor depind de categoria de acte luate în considerare. Astfel, actele de conservare pot fi încheiate valabil chiar de persoane lipsite de capacitate de exerci?iu. Actele de administrare se încheie în numele ?i pe seama celui lipsit de capacitate de exerci?iu, de reprezentantul s?u legal – p?rinte sau tutore – f?r? a fi nevoie pentru validitatea lor de încuviin?are din partea autorit??ii tutelare. Clasificarea prezint? interes ?i în ceea ce prive?te întinderea împuternicirilor mandatarului. Mandatul general este valabil numai pentru actele de conservare ?i administrare, iar pentru actele de dispozi?ie trebuie s? existe un mandat special. 5. În func?ie de modul lor de încheiere, actele juridice civile se clasific? în acte consensuale, solemne, formale ?i reale. Actele consensuale sunt acele acte care iau na?tere în mod valabil prin simpla manifestare de voin?? a p?r?ilor, f?r? a fi necesar îndeplinirea vreunei formalit??i. În dreptul nostru civil func?ioneaz? regula consensualit??ii actelor juridice civile, în sensul c? ele sunt valabile prin simpla manifestare de voin??. Marea majoritate a actelor juridice civile sunt consensuale. Sunt solemne sau formale actele pentru validitatea c?rora legea cere expres încheierea lor într-o anumit? form?. Intr? în aceast? categorie, testamentul, dona?ia, contractul de ipotec? etc. Actele reale sunt acele acte în care manifestarea de voin??, este înso?it? de remiterea (predarea) bunului. Intr? în aceast? categorie contractul de împrumut, de depozit, gajul etc. Utilitatea distinc?iei dintre actele consensuale solemne ?i reale se manifest? în aceea c? nerespectarea formei la actele solemne (formale) este sanc?ionat? cu nulitatea absolut?, în vreme ce actele consensuale sunt valabile indiferent de forma în care au fost încheiate. Încheierea actelor juridice solemne prin mandatar presupune ca ?i procura s? fie f?cut? în form? solemn?, ceea ce nu se cere în cazul actelor consensuale. De asemenea, regimul probator este diferit pentru toate cele trei categorii de acte. 6. Clasificarea actelor juridice civile în acte patrimoniale ?i acte nepatrimoniale se face în func?ie de con?inutul lor: Actul juridic patrimonial este actul al c?rui con?inut este susceptibil de a fi evaluat în bani. Intr? în aceast? categorie actele juridice civile privesc drepturile reale ?i drepturi de crean??. Actul juridic nepatrimonial este acela al c?rui con?inut nu poate fi evaluat în bani. Ele privesc drepturile nepatrimoniale. Aceast? clasificare prezint? interes din punct de vedere juridic în materia nulit??ilor ?i a ocrotirii persoanelor incapabile. 7. Dup? cum au sau nu leg?tur? cu modalit??ile actului juridic civil (termen, condi?ie, sarcin?) distingem acte pure ?i simple ?i acte afectate de modalit??i. Actul juridic pur ?i simplu este actul care nu este afectat de modalit??i. Intr? în aceast? categorie c?s?toria, adop?ia, recunoa?terea filia?iei, op?iunea succesoral?. Actele afectate de modalit??i este actul care cuprinde o modalitate, adic? un termen, o condi?ie sau o sarcin?, în func?ie de care începe sau înceteaz? s?-?i produc? efectele. Sunt acte juridice civile afectate de modalit??i contractul de împrumut, contractul de vânzare cu clauz? de între?inere, contractul de asigurare, contractul de dona?ie cu sarcin?, etc. Importan?a acestei clasific?ri se manifest? sub aspectul valabilit??ii, în sensul c? în cazul actelor juridice civile de a c?ror esen?? este existen?a unei modalit??i, lipsa acesteia atrage dup? sine ineficien?a actului. De asemenea, sub aspectul efectelor, la actele pure ?i simple, efectele se produc imediat, definitiv ?i irevocabil, în timp ce la actele afectate de modalit??i, producerea sau încetarea efectelor depinde de un eveniment viitor care este termenul sau condi?ia. 8. Actele juridice principale ?i actele juridice accesorii La baza acestei clasific?ri se afl? raportul ce exist? între ele. Actele juridice principale sunt acele acte care au o existen?? de sine st?t?toare independent? de vreo leg?tur? cu alte acte. Majoritatea actelor juridice de drept civil sunt acte principale în sensul c? regimul lor juridic nu este dependent de al altor acte juridice. Actele juridice accesorii sunt acele acte care nu au o existen?? de sine st?t?toare, soarta lor juridic? depinzând de soarta unui act juridic principal. A?a sunt spre exemplu, contractele prin care se constituie garan?ii, cum ar fi fidejusiunea, amanetul, ipoteca, sunt acte accesorii în raport cu actul generator al obliga?iei garantate. Importan?a acestei clasific?ri se manifest? pe planul examin?rii validit??ii ?i eficacit??ii acestor acte, soarta juridic? a actelor accesorii depinzând întrutotul de soarta juridic? a actelor principale. În raport cu cauza sau scopul lor, actele juridice civile pot fi împ?r?ite în acte cauzale ?i acte abstracte. Actul cauzal este acela pentru a c?rui validitate nu este necesar examinarea cauzei. Sunt acte abstracte titlurile de valoare, adic? înscrisurile în care sunt încorporate drepturi de crean??, cum ar fi, spre exemplu, obliga?iunile cec, cambiile, conosamentele. Importan?a acestei clasific?ri const? în aceea c? la actele cauzale, cauza fiind un element esen?ial pentru valabilitatea lor, lipsa, falsitatea, ilicitatea ori imoralitatea cauzei sunt sanc?ionate cu nulitatea actelor respective, în timp ce actele abstracte fiind deta?ate de cauza lor, absen?a, nerealizarea, ilicitatea sau imoralitatea cauzei nu au nici o înrâurire asupra valabilit??ii lor. 9. În func?ie de modul cum pot fi încheiate, actele juridice civile se împart în acte strict personale ?i acte încheiate prin reprezentare. Actele juridice personale sunt acele acte care nu pot fi încheiate decât personal, nefiind susceptibile a fi încheiate prin reprezentant. Astfel de acte sunt testamentul, c?s?toria, recunoa?terea filia?iei, etc. Actele juridice încheiate printr-un reprezentare sunt actele juridice ce se încheie de o alt? persoan? în calitate de reprezentant. Importan?a acestei clasific?ri const? în aceea c? actele strict personale constituind excep?ia, sunt guvernate de norme juridice ce cuprind unele reguli speciale ce sunt de strict? interpretare ?i aplicare. De asemenea, în timp ce valabilitatea actului juridic strict personal se apreciaz? numai în raport de persoana sau persoanele ce le încheie, la actele încheiate prin reprezentant se apreciaz? ?i prin persoana reprezentantului. 10. Dup? reglementarea ?i denumirea lor legal?, actele juridice civile se clasific? în acte numite (tipice) ?i acte nenumite (atipice) Sunt acte juridice numite sau tipice acele care au o denumire stabilit? de legisla?ia civil?, precum ?i o reglementare proprie. Marea majoritate a actelor juridice civile sunt numite, cum ar fi, spre exemplu, contractul de vânzare-cump?rare, mandatul, loca?ie, depozit, etc. Prin acte juridice nenumite se în?eleg acele acte care nu sunt nominalizate ?i nu au o reglementare proprie în legisla?ia civil?. Un asemenea act juridic civil este contractul de vânzare cu clauz? de între?inere. Clasificarea actelor numite ?i nenumite prezint? importan?? juridic? sub aspectul regulilor aplicabile celor dou? categorii de acte. Astfel, actelor juridice civile nenumite li se aplic? regulile generale ce reglementeaz? actele juridice sau ale celui cu care are mai mult? asem?nare.[3] 11. Dup? modul lor de executare, actele juridice civile se împart în acte cu executare imediat? ?i acte cu executare succesiv?. Actele cu executare imediat? sunt acele acte a c?ror executare se produce o singur? dat?, printr-o singur? presta?ie din partea debitorului. Fac parte din aceast? categorie, darul manual, vânzarea-cump?rarea unui bun, când pe loc se pl?te?te pre?ul ?i se pred? bunul. Actele juridice cu executare succesiv? sunt acele acte a c?ror executare se realizeaz? prin mai multe presta?ii succesive. Intr? în aceast? categorie, contractul de rent? viager?, dona?ia cu sarcina între?inerii, vânzarea-cump?rarea în rate etc. Aceast? clasificare prezint? interes din punct de vedere juridic sub aspectul sanc?iunilor ce se aplic? în caz de neexecutare. Astfel, în timp ce contractele sinalagmatice cu executare imediat? li se aplic? rezolu?iunea pentru neexecutarea culpabil? sau necorespunz?toare, contractelor sinalagmatice cu executare succesiv? li se va aplica rezilierea. De asemenea, în cazul actelor juridice cu executare succesiv?, pentru fiecare presta?ie curge o prescrip?ie extinctiv? distinct?. 12. În func?ie de rolul voin?ei p?r?ilor în stabilirea con?inutului actului juridic civil, distingem acte subiective ?i acte condi?ie. Actele juridice subiective se caracterizeaz? prin aceea c? întreg con?inutul lor este stabilit prin voin?a p?r?ilor care le-au încheiat. Acestea sunt marea majoritate a actelor de drept civil. Actele juridice condi?ie sunt acele acte al c?ror con?inut este predeterminat de norme imperative, p?r?ile actelor juridice exprimându-?i voin?a numai în privin?a na?terii lor. Exemplu de act juridic condi?ie este c?s?toria. Aceast? clasificare prezint? importan?? din punct de vedere al aprecierii condi?iilor de validitate ale celor dou? acte. Astfel, con?inutul actelor juridice condi?ie fiind reglementat în mod imperativ de lege, valabilitatea lor se apreciaz? în limitele acestor norme juridice imperative, în vreme ce aprecierea valabilit??ii actelor subiective al c?ror con?inut este stabilit de p?r?i se face în limite mai largi. Pe de alt? parte, în timp ce actele juridice condi?ie nu pot fi decât cele stabilite ?i reglementate de lege, actele subiective nu se limiteaz? numai la cele expres reglementate de lege. Condi?iile de valabilitate ale actelor juridice civile. Dup? reglement?rile de baz? pe care ni le ofer? doctrina juridic?, condi?iile esen?iale pentru validitatea conven?iilor sunt: o Capacitatea de a contracta; o Consim??mântul valabil al p?r?ii care se oblig?; o Un obiect determinat; o O cauz? licit?. În leg?tur? cu aceste prevederi se impun a fi f?cute unele preciz?ri. Astfel, de?i textul se refer? la conven?ii, condi?iile enumerate sunt necesare ?i valabile pentru toate actele juridice, indiferent c? acestea sunt unilaterale sau bilaterale. Pe de alt? parte, de?i textul se refer? la consim??mântul valabil al p?r?ii care se oblig?, totu?i toate p?r?ile actului juridic, inclusiv creditorul, trebuie s? exprime un consim??mânt valabil. De asemenea actul juridic este valid nu numai când obiectul este determinat, ci ?i atunci când acest obiect este doar determinabil, iar în ceea ce prive?te cauza nu este suficient ca s? fie numai licit?, ci în plus trebuie s? fie real? ?i corespunz?toare regulilor de moral?.[4] În afara condi?iilor ar?tate mai sus, o condi?ie esen?ial? pentru validitatea actelor juridice o constituie forma pentru actele formale sau solemne. Pe lâng? condi?iile esen?iale, actul juridic poate cuprinde ?i condi?ii neesen?iale sau întâmpl?toare, a c?ror lips? nu poate influen?a valabilitatea actelor juridice, cum ar fi, spre exemplu, modalit??ile actului juridic (termenul ?i condi?ia). No?iunea ?i clasificarea condi?iilor de validitate ale actului juridic civil. În literatura de specialitate, condi?iile esen?iale de validitate ale actelor juridice au fost desemnate ?i prin termenul de elemente esen?iale.[5] Nu credem c? ar fi vreo gre?eal? ca pentru desemnarea termenului de condi?ii esen?iale de validitate ale actelor juridice ?i expresia “cerin?ele esen?iale de validitate ale actului juridic”. Prin condi?ii de validitate ale actului juridic trebuie s? de în?eleag? toate cerin?ele sau elementele prev?zute de lege sau stabilite de p?r?i pentru validitatea actului juridic civil. Condi?iile de validitate ale actului juridic civil se clasific? dup? mai multe criterii. Astfel, în func?ie de aspectele la care se refer? deosebim condi?ii de fond ?i condi?ii de form?. Condi?iile de fond sunt cele care privesc con?inutul actului juridic, iar cele de form? privesc forma de exteriorizare a voin?ei, adic? forma pe care o îmbrac? acest con?inut. În func?ie de obligativitatea lor, condi?iile actului juridic civil se împart în esen?iale ?i neesen?iale. Condi?iile esen?iale sunt acele condi?ii care trebuie îndeplinite în mod obligatoriu, pentru îns??i validitatea actului juridic. Dimpotriv? condi?iile neesen?iale pot fi sau nu prezente în structura actului juridic civil, f?r? consecin?e asupra valabilit??ii acestuia. În sfâr?it, condi?iile actului juridic civil se mai pot clasifica, în func?ie de sanc?iunea ce intervine în caz de nerespectare a lor, în condi?iile de validitate a c?ror nerespectare se sanc?ioneaz? cu nulitatea actului ?i condi?ii de eficacitate a c?ror nerespectare prive?te doar eficacitatea actului, f?r? nici o înrâurire asupra valabilit??ii actului juridic civil. Capacitatea de a încheia actul juridic civil No?iune ?i reglementare legal?. Capacitatea de a încheia acte juridice civile este una din condi?iile de fond, esen?ial? pentru validitatea actului juridic. Prin capacitate de a încheia acte juridice civile se în?elege aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi ?i obliga?ii civile, prin încheierea de acte de drept civil.[6] Conceput? în acest fel, capacitatea de a încheia acte juridice civile se înf??i?eaz? ca o parte a capacit??ii de folosin?? a persoanei fizice ?i juridice, în sensul posibil (aptitudinii) de a avea drepturi ?i obliga?ii civile, precum ?i ca o premis? a capacit??ii de exerci?iu, al?turi de discern?mânt, de a dobândi drepturi subiective civile ?i obliga?ii prin încheierea de acte juridice civile. Cu alte cuvinte, capacitatea de a încheia acte juridice civile se întemeiaz? atât pe ideea de a dobândi prin încheierea de acte juridice civile. Sub aspectul reglement?rii legale în articol …. Enumerându-se condi?iile esen?iale pentru validitatea unui act juridic, la pct 1 se prevede expres capacitatea de a contracta. În afara acestui text de lege, capacitatea de a încheia acte juridice civile mai este reglementat? de art … , potrivit c?ruia “poate contracta orice persoan? ce nu este declarat? incapabil? de lege” ?i art …., care enumer? persoanele incapabile de a încheia contracte ?i anume minorii, interzi?ii, precum ?i to?i acei c?rora legea le-a prohibit oarecare contracte. Unele reglement?ri privind capacitatea de a încheia acte juridice civile au ca obiect diferite categorii de acte juridice civile. Astfel, potrivit dispozi?iilor art… , minorul de 16 ani poate dispune prin testament de jum?tate din bunurile de care poate dispune potrivit legii persoana major?, iar în art … se consacr? principiul potrivit c?ruia “orice persoan? este capabil? de a face testament, dac? nu este oprit? de lege”. De asemenea, în toat? materia contractelor de vânzare-cump?rare potrivit art …. “Pot cump?ra ?i vinde to?i c?rora nu le este oprit prin lege” Principiul capacit??ii ?i excep?ia de la acest principiu Regula în aceast? materie, consacrat? în doctrin? ?i stabilit? ?i de practica judec?toreasc? este c? orice persoan? are capacitate de a încheia acte juridice civile, incapacit??ile constituind excep?ii de la aceast? regul?. În leg?tur? cu aceast? regul? în articolul 12 C. Civ. Se prevede expres c? “nimeni nu poate fi îngr?dit în capacitate de folosin?? ?i nici lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exerci?iu, decât în cazurile ?i condi?iile stabilite de lege”. În ceea ce prive?te persoanele juridice regula capacit??ii de a încheia acte juridice este subordonarea principiului specialit??ii capacitatea de folosin?? consacrat? prin art. 29 din C. Civ. Potrivit c?ruia “persoana juridic? are capacitate juridic? de folosin?? potrivit scopului activit??ii ei” Capacitatea de folosin?? a persoanei juridice ia na?tere în momentul aprob?rii statutului sau regulamentului ei, iar în cazurile când urmeaz? s? func?ioneze pe baza regulamentului general privind organiza?iile de stat, respectiv – din momentul public?rii de c?tre organul competent a hot?rârii de înfiin?are a ei. Dac? statutul urmeaz? s? fie înregistrat, capacitatea de folosin?? a persoanei juridice ia na?tere din momentul înregistr?rii. Toate actele juridice care nu sunt încheiate în vederea realiz?rii scopului persoanei juridice sunt sanc?ionate cu nulitatea. Incapacitatea de a încheia acte juridice trebuie s? fie expres prev?zut? de lege, iar textele de lege prin care sunt reglementate astfel de excep?ii sunt de strict? interpretare ?i aplicare. Fa?? de no?iunea ?i reglement?rile legale privitoare la capacitatea de a încheia acte juridice civile, se poate concluziona c? aceast? capacitate este o stare de drept în compara?ie cu discern?mântul care este o stare de fapt care se apreciaz? de la persoan? la persoan?, în func?ie de aptitudinea ?i puterea psihointelectual? a acesteia de a aprecia între bine ?i r?u, licit ?i ilicit, moral ?i imoral, etc.[7] Consim??mântul Corela?ia dintre consim??mânt ?i voin?a juridic? Pentru ca un act juridic s? ia fiin?? ?i s? produc? efecte, este absolut necesar? existen?a unei voin?e care s?-l creeze, deoarece actul juridic este manifestarea de voin?? f?cut? cu inten?ia de a produce efecte juridice, adic? de a crea, modifica, transmite sau stinge un raport juridic civil. Privit? în realitatea ei psihologic?, voin?a este un fenomen complex care cuprinde în con?inutul ei st?ri intelective (senza?ii, percep?ii, gândire, memorie); st?ri afective (emo?ii ?i sentimente) ?i st?ri volitive (reglarea conduitei, propunerea de scopuri deliber?ri, lu?ri de decizii)[8] ?i sub aspectul ei juridic voin?a este un fenomen complex, deoarece structura ei este format? din dou? elemente: consim??mânt ?i cauz? a (scop). Corela?ia care exist? a?adar, între voin?? ?i consim??mânt este de tipul întreg parte, voin?a alc?tuind întregul, iar consim??mântul o parte a acestuia. Formarea ?i principiile voin?ei juridice Ceea ce îi determin? pe oameni s? încheie acte juridice este nevoia lor de a-?i satisface cerin?ele de ordin material ?i spiritual ale vie?ii cotidiene. Aceasta înseamn? c? orice act de voin?? urm?re?te realizarea unui anumit scop. Sub influen?a nevoilor se formeaz? motivele ac?iunilor omene?ti, motivele constituind, a?adar, elementul care-l îndeamn? pe om s?- ?i propun? anumite scopuri, iar scopul reprezint? ceea ce omul tinde s? realizeze. Tocmai aceast? tr?s?tur? a ac?iunii omene?ti, de a urm?ri con?tient realizarea unui anumit scop, ne îng?duie s? denumim ac?iunea sa ca act de voin??. Cânt?rind motivele care o îndeamn? s? ac?ioneze, persoana delibereaz? pân? când intervine motivul determinant care antreneaz? hot?rârea de a o încheia actul juridic proiectat. În procesul psihologic de formare a consim??mântului distingem, prin urmare, mai multe etape, ?i anume: reflectarea nevoilor în con?tiin??, apari?ia sub - impulsul lor – a motivelor care îndeamn? la ac?iune; deliberarea; interven?ia motivului determinant care este reprezentarea intelectual? a scopului principal, urm?rit ?i, în fine hot?rârea de a încheia actul juridic necesar pentru împlinirea scopului urm?rit, adic? pentru împlinirea nevoilor care au constituit punctul de plecare al procesului psihologic de formare a voin?ei juridice. Din punct de vedere juridic intereseaz? numai interven?ia motivului determinant ?i hot?rârea de a încheia actul juridic, care constituie cele dou? elemente ale voin?ei juridice ?i anume: a) consim??mântul, care înseamn? hot?rârea de a încheia actul juridic; b) cauza prin care se în?elege scopul concret urm?rit prin încheierea actului respectiv, scop a c?rui reprezentare intelectual? a constituit motivul determinant ale încheierii actului juridic civil. Doctrina juridic? civil? consacr? dou? principii ce guverneaz? voin?a juridic? ?i anume principiul libert??ii actelor juridice civile, cunoscut ?i sub numele de principiu autonom de voin?? ?i principiul voin?ei reale, numit ?i principiul voin?ei interne. De aici rezult? c? subiectele de drept civil sunt libere s? încheie orice acte juridice, dar respectând legea ?i bunele moravuri. Cu respectarea legii ?i a regulilor de moral?, subiectele de drept civil pot s? dea actului juridic încheiat, con?inutul dorit de ele. Ele sunt, de asemenea, libere s? modifice sau s? pun? cap?t actului juridic pe care l-au încheiat. Pentru a produce efecte juridice, respectiv, pentru a crea, modifica, transmite sau stinge raporturi juridice de drept civil, voin?a trebuie s? fie exteriorizat? de forul interior al autorului ei. Cu alte cuvinte, voin?a intern? trebuie manifestat? în exterior pentru a fi cunoscut? de alte persoane. Voin?a juridic? cuprinde, a?adar, dou? elemente: voin?a intern? (real?) ?i voin?a declarat? (exteriorizat?). Pentru a putea da na?tere la efecte juridice între voin?a intern? ?i cea declarat? trebuie s? existe o concordan?? deplin?. Exist? îns? cazuri în care nu exist? concordan?? între voin?a ?i cea intern?, situa?ie în care se ridic? problema c?reia dintre acesteia trebuie s? i se acorde prioritate. Defini?ia ?i cerin?ele de validitate ale consim??mântului Consim??mântul este condi?ia esen?ial?, de fond, prev?zut? de lege, pentru validitatea actului juridic civil. Prin consim??mânt se în?elege hot?rârea unei persoane de a se obliga juridice?te ?i manifestarea în exterior a acestei hot?râri. Consim??mântul este în aceast? accep?iune, un element fundamental ?i necesar al oric?rui act juridic civil. Într-un alt sens, mai apropiat de sensul etimologic al cuvântului prin consim??mânt se desemneaz? acordul de voin?? al p?r?ilor, în actele juridice bilaterale ?i multilaterale.[9] Pentru a fi valabil consim??mântul trebuie s? îndeplineasc?, cumulativ, urm?toarele cerin?e: a) hot?rârea de a încheia actul juridic trebuie s? fie exteriorizat?. Atâta timp cât consim??mântul nu a fost exteriorizat nu are nici o semnifica?ie juridic?. Formele declara?iei de voin?? pot fi alese liber de c?tre cei ce încheie actul juridic cu excep?ia cazurilor prev?zute de lege, când manifestarea de voin?? trebuie s? îmbrace o form? special?. Modurile de exteriorizare a consim??mântului sunt variate. Vorbele ?i înscrisurile sunt cele mai frecvente. Dar în afar? de declara?ia expres?, f?cut? verbal, în scris sau chiar printr-un gest, spre exemplu chemarea unui taxi, consim??mântul se mai poate manifesta ?i prin s?vâr?irea unei ac?iuni cum ar fi, spre exemplu, începerea execut?rii unui mandat din care rezult? în mod concludent acceptarea mandatului ori chiar prin adoptarea unei anumite atitudini (sta?ionarea taxiurilor în anumite locuri ce le sunt rezervate). În literatura de specialitate, ca ?i în practica judiciar? s-a pus problema valorii juridice a t?cerii. În principiu t?cerea prin ea îns??i nu poate valora consim??mântul. Cu toate acestea, legea prevede unele cazuri în care t?cerea valoreaz? consim??mântul. Astfel, dac? dup? expirarea termenului stipulat prin contractul de loca?iune, locatarul r?mâne ?i este l?sat în posesia bunului, loca?iunea se consider? reînnoit? care se nume?te tacit? reloca?iune. T?cerea mai poate valora consim??mântul atunci când p?r?ile atribuie t?cerii semnifica?ie juridic? de consim??mânt sau o astfel de semnifica?ie rezult? din obicei. b) consim??mântul trebuie s? provin? de la o persoan? care are discern?mânt. Actul juridic civil fiind un act de voin??, autorii manifestarea de voin?? trebuie s? aib? puterea de a discerne ?i a aprecia consecin?ele actului juridic pe care le încheie. Persoanele care au deplin? capacitate de exerci?iu, sunt prezumate c? au discern?mânt. Minorii pân? la vârsta de 15 ani aliena?ii mintali ?i debilii mintali pu?i sub interdic?ie judec?toreasc? sunt prezuma?i c? au discern?mântul necesar s? încheie acte juridice civile, fie datorit? vârstei lor fragede, fie datorit? st?rii lor de s?n?tate mintal?. Între 15 ?i 18 ani minorii au capacitate de exerci?iu restrâns? ?i în aceast? perioad? discern?mântul lor juridic este în curs de formare. Ei au discern?mânt, îns? le lipse?te experien?a vie?ii juridice, motiv pentru care actele lor juridice sunt încuviin?ate în prealabil de ocrotitorii lor legali. c) consim??mântul trebuie s? fie exprimat cu inten?ia de a produce efecte juridice, adic? de a angaja, pe autorul lui din punct de vedere juridic. De aici consecin?a c? obliga?iile de ordin moral, cele de polite?e sau pur amicale, precum ?i cele încheiate sub o condi?ie pur postetativ?, a c?rei realizare depinde exclusiv de voin?a celui ce se oblig?, nu sunt obliga?ii juridice. În aceste cazuri, declara?ia de voin?? nu are valoare juridic?, fiindc? lipse?te inten?ia de a se obliga juridice?te. d) Consim??mântul s? nu fie alterat prin vreun viciu de consim??mânt. Caracterul con?tient ?i liber al consim??mântului poate fi alterat de anumite împrejur?ri denumite vicii de consim??mânt. Într-adev?r, potrivit dispozi?iilor art, c civ “consim??mântul nu este valabil când este dat prin eroare, smuls prin violen?? sau surprins prin dol”. Viciile care altereaz? caracterul con?tient ?i liber al consim??mântului sunt: eroarea, dolul, violen?a ?i leziunea. Viciile de consim??mânt Eroarea. Eroarea este o fals? reprezentare a realit??ii la încheierea unui act juridic. În raport cu consecin?ele pe care le produce eroarea poate distinge voin?a juridic?, poate vicia consim??mântul sau poate s? nu aib? nici o influen?? asupra voin?ei, fiind indiferent din punct de vedere juridic. Rezult?, a?adar, c? în func?ie de efectele la care d? na?tere, eroarea este de trei feluri: eroarea obstacol, denumit? ?i distinctiv de voin??, eroare-viciu de consim??mânt ?i eroare indiferent?. Eroarea obstacol este cea mai grav? form? de eroare, ea împiedicând formarea actului juridic. Acest fel de eroare se întâlne?te în cazul în care ea cade asupra naturii actului juridic, adic? o parte crede c? încheie un act juridic de vânzare-cump?rare, iar cealalt? parte c? încheie un act juridic de dona?ie, precum ?i în cazul în care eroarea cade asupra identit??ii obiectului, respectiv, o parte crede c? obiectul actului juridic este un apartament, iar cealalt? parte c? obiectul actului îl constituie o garsonier?. Eroarea obstacol împiedicând formarea actului juridic echivaleaz? cu lipsa consim??mântului ceea ce atrage dup? sine nulitatea actului juridic civil încheiat sub imperiul acestei erori. Eroarea viciaz? consim??mântul în dou? cazuri ?i anume: când eroarea cade asupra calit??ilor substan?iale ale obiectului adic? asupra acelor calit??i care au fost determinante la încheierea actului juridic ?i f?r? de care – dac? n-ar fi intervenit eroarea – actul nu s-ar fi încheiat (de exemplu, se crede c? se cump?r? un tablou original al unui pictor renumit ?i în realitate este o copie) ?i atunci când eroarea cade asupra identit??ii sau asupra calit??ilor speciale ale persoanei celui cu care s-a încheiat contractul, în acele contracte în care considera?ia persoanei cocontractului ?i a calit??ilor sale speciale (aptitudini deosebite, talent, reputa?ie etc.) sunt hot?râtoare la încheierea contractului (actul cu titlu gratuit, mandat, depozit, angajarea de speciali?ti sau arti?ti). Prin urmare, ceea ce viciaz? consim??mântul ?i anularea actului juridic este eroarea asupra motivului determinant, dac? acest motiv a fost o calitate substan?ial? a obiectului sau identitatea ori însu?irile speciale ale persoanei cocontractului. Actele juridice civile încheiate sub imperiul erorii sunt sanc?ionate cu nulitate relativ?. În toate celelalte cazuri, eroarea este considerat? ca indiferent?. Ea nu viciaz? consim??mântul ?i ca atare nu are nici o influen?? asupra valabilit??ii actului juridic (de exemplu, eroarea asupra calit??ilor nesubstan?iale) erori de calcul. În func?ie de natura realit??ii fals reprezentate, eroare poate fi: eroare de fapt, adic? o fals? reprezentare a realit??ii faptelor ?i eroarea de drept care const? în falsa reprezentare a existen?ei ori con?inutului unei legi. Problema admisibilit??ii erorii de drept ca viciu de consim??mânt este controversat. Unii autori invocând argumente rezultând din obliga?ia cunoa?terii legii întemeiaz? pe prezum?ia de cunoa?tere a legii consider? c? eroarea de drept nu poate fi invocat? ca viciu de consim??mânt.[10] Consider?m al?turi de marea majoritate a autorilor, precum ?i de practica judec?toreasc? c? eroarea de drept poate fi invocat ca viciu de consim??mânt. Eroarea de drept în m?sura în care produce acelea?i efecte ca ?i eroarea de fapt nu poate fi respins? ca viciu de consim??mânt, deoarece cel ce invoc? eroarea de drept nu caut? s? se sustrag? de la aplicarea legii civile, ci se m?rgine?te s? arate c? a avut o fals? reprezentare a realit??ii cu privire la aceasta, ceea ce are ca urmare anularea actului juridic. Pentru ca falsa reprezentare a realit??ii la încheierea unui act juridic civil s? fie viciu de consim??mânt trebuiesc îndeplinite cumulativ urm?toarele dou? condi?ii: elementul asupra c?ruia cade eroarea trebuie s? fie hot?râtor, determinant pentru încheierea actului juridic, în sensul c? dac? ar fi fost cunoscut realitatea, actul nu se încheia ?i faptul – la contracte – c? cel?lalt contractant a cunoscut sau trebuie s? cunoasc?, în împrejur?rile date, c? motivul determinant asupra c?ruia a purtat eroarea, a fost determinant, hot?râtor pentru încheierea actului juridic. Conform principiilor proba?iunii judiciare, dovada erorii trebuie s? fie f?cut? de cel ce invoc? eroarea ca viciu de consim??mânt. Fiind un fapt juridic eroarea poate fi dovedit? prin orice mijloc de prob? admis de lege, inclusiv prin martori ?i prezum?ii. Dolul (viclenia). Dolul este inducerea în eroare a unei persoane prin folosirea de mijloace viclene în scopul de a o determina s? încheie un act juridic. Dolul nu viciaz? consim??mântul direct, ci prin mijlocirea erorii pe care o provoac?. Ceea ce viciaz? consim??mântul este, a?adar, eroarea provocat? de dol. Victima dolului nu se în?eal?, ci este în?elat?, fiind indus? în eroare de o alt? persoan? prin mijloace viclene. Dolul ca viciu de consim??mânt presupune dou? elemente ?i anume, un element subiectiv inten?ional, constând în inten?ia de a induce o persoan? în eroare pentru a o determina s? încheie un act juridic ?i un element obiectiv, material care const? în întrebuin?area de mijloace viclene prin care se în?eleg acte combinate de ?iretenie, abilit??i sau ma?ina?iuni cu caracter de în?el?ciune, prin intermediul c?rora se realizeaz? inten?ia de inducere în eroare. Acest element al dolului poate consta nu numai dintr-o ac?iune, ci dintr-o omisiune, dolul fiind cunoscut în acest caz prin denumirea de dol prin reticen?? ?i const? în necomunicarea celeilalte p?r?i a unor împrejur?ri esen?iale pentru încheierea actului. Din aceste prevederi legale rezult? c? pentru a fi viciu de consim??mânt, dolul trebuie s? îndeplineasc? cumulativ, urm?toarele dou? condi?ii: în |
|
© 2008 |
|