ÐÓÁÐÈÊÈ |
Introducere |
ÐÅÊÎÌÅÍÄÓÅÌ |
|
IntroducereIntroducereIntroducere Orice fenomen social ap?rut spontan sau generat de al?i factori necesit? studierea lui de diferite ?tiin?e ap?rute sau existente la moment în societatea noastr?. Adoptând principiul c? nimic nu se pierde totul se transform?, din domeniul ?tiin?elor fizice, teoriei generale a dreptului, la rându-i, îi revine sarcina elucid?rii evolu?iei rela?iilor ?i a realit??ii sociale. Pentru aceasta ea utilizeaz? un ?ir de metode specifice numai ei ca ?tiin?? juridic?. Dar pentru definirea complet? este nevoie nu numai de metodele tradi?ionale adoptate, ci ?i de cele întrebuin?ate de alte discipline de grani?? ce au într-o oarecare m?sur? tr?s?turi comune (istoria, politologia, psihologia, medicina, cibernetica etc.). În lucrarea de fa?? ne-am propus s? ar?t?m principalele metode curente folosite în teoria general? a dreptului, specificul ?i modelul de ac?iune a fiec?reia. Teoria general? fiind o ?tiin?? juridic? are ca obiectiv definirea ?i studierea principalelor valori sociale promovate, precum ?i particularit??ile subtile ce constituie un impediment în în?elegerea ?i acceptarea lor de c?tre societate. Având un spectru variat de abordare ea las? loc deschis pentru ?tiin?ele moderne ?i viitoare pentru completarea caren?elor observate în societate ?i în lume în general. Bazându-ne pe zicala c? nu exist? viitor f?r? trecut, metodele utilizate actualmente, de?i dup? unii vor fi considerate învechite, vor constitui un imbold pentru adoptarea unor metode noi de înalt? operabilitate ?i eficacitate. Obiectul de studiu Obiectul ?tiin?ei juridice îl constituie studierea dreptului, a fenomenului juridic în toat? complexitatea sa: dreptul ca ansamblu de norme, drepturile subiective, rela?iile juridice ?i ordinea de drept din societate, con?tiin?? juridic?, corela?ia drept stat. Dac? fa?? de ?tiin?ele naturii, ?tiin?a dreptului se deosebe?te prin faptul c? are ca obiect nu natura ?i, deci, descoperirea legilor ei de existen?? ?i manifestare, ci un aspect al vie?ii sociale ?i anume – dreptul, apoi în cadrul ?tiin?elor sociale ?tiin?a juridic? se distinge (al?turi de etic?) ca fiind o ?tiin?? normativ?, deoarece fragmentul din realizarea social? pe care-l studiaz? este reprezentat de normele juridice. Ansamblul normelor juridice se constituie într-un sistem al ?tiin?elor juridice, în cadrul c?ruia se pot distinge, în func?ie de sfera ?i modul de abordare a studiului dreptului, trei grupe ?i anume: a) ?tiin?e juridice teoretice globale; b) ?tiin?e juridice de ramur?; c) ?tiin?e juridice istorice.1 În cadrul primei grupe se înscrie Teoria general? a dreptului ?i statului având ca obiect abordarea teoretic?, general? a dreptului ?i statului ?i func?iile ?i formele sale de manifestare. Teoria general? a dreptului ?i statului, ca ramur? distinct? a ?tiin?elor juridice, apare ?i se constituie, în secolul XX-lea, în prima sa jum?tate ?i mai pronun?at, dup? cel de-al doilea r?zboi mondial. Aceasta nu înseamn? nicidecum c? abordarea teoretic?, general? a studiului ar fi fost neglijat? pân? la epoca contemporan?. Dimpotriv?, a?a cum am men?ionat preocup?ri în acest sens au existat din cele mai vechi timpuri. Ele au avut îns? ?i au continuat s? aib? de-a lungul secolelor un caracter, preponderent filosofic, ajungându-se în secolul al XX-lea la constituirea filosofiei dreptului ca ramur? distinct? a filozofiei ?i ca disciplin? de înv???mânt destinat? studiului teoretico- filozofic al dreptului. În unele ??ri o disciplin? cu acela?i subiect apare sub denumirea de Enciclopedie a dreptului.2 Pornind de la leg?tura indisolubil? între drept ?i stat, ceea ce face ca oamenii de ?tiin??, speciali?ti în teoria dreptului, s? se ocupe, de asemenea, de teoria statului, au ap?rut lucr?ri teoretice cu caracter monografic sau cursuri universitare dedicate studierii comune a statului ?i dreptului, constituindu-se ?i o disciplin? distinct? de teoria general? a statului ?i dreptului.3 În principiu, ?tiin?a juridic? ar fi incomplet?, iar juristul unilateral f?r? studierea statului, în a?a m?sur? cele dou? fenomene – statul ?i dreptul, sunt legate unul de altul. De aceea unele concepte, no?iuni, categorii legate de stat se analizeaz? în cadrul disciplinei Teoria general? a dreptului ?i statului. În orice caz, teoria general? a dreptului ?i statului nu poate evita abordarea unor teme privind statul, leg?tura sa cu dreptul, fiindc? numai astfel va putea da o imagine armonios închegat? ?i bine conturat? asupra dreptului. Revenind la cercetarea ?i defini?ia obiectului teoriei generale a dreptului ?i statului este de re?inut c? ea studiaz? dreptul ?i statul în ansamblu în generalitatea ?i integritatea sa, ordinea juridic? în întregime. Ea formuleaz? defini?ia dreptului ?i statului, celelalte concepte, categorii caracteristice dreptului, fiind valabile pentru toate ?tiin?ele juridice, cum sunt, bun?oar?, categoriile de norm? juridic? izvor de drept, sistem de drept, ordine de drept, r?spundere juridic?, drept subiectiv ?.a. De asemenea, ea formuleaz? o serie de principii generale, valabile pentru toate ?tiin?ele juridice. De exemplu, principiile legalit??ii, suprema?iei legii, prezum?iei de cunoa?tere a legii (nimeni nu se poate scuza de necunoa?terea legii) ?.a. Teoria general? a dreptului ?i statului studiaz?, de asemenea, metodologia de cercetare, folosit? de ?tiin?a dreptului.4 O aten?ie deosebit? acord? aceast? disciplin? studierii corela?iei dintre drept ?i putere, drept ?i stat. Teoria general? a statului ?i dreptului este, evident, o ?tiin??, întrucât ea opereaz? cu concepte, teorii, principii, legit??i, dar din alt punct de vedere, sub alt aspect poate fi privit? ?i ca o art?, în m?sura în care ea solicit? din partea juristului pe lâng? cuno?tin?e, talent, m?estrie ?i capacitatea de a sesiza, cerceta fenomenul juridic, a-i în?elege legit??ile. Teoria general? a dreptului nu r?mâne la nivelul abstrac?ional, ea are, de asemenea, o importan?? practic?, servind nemijlocit procesului de elaborare ?i aplicare a dreptului. În acest scop, este studiat? tehnica juridic? privind elaborarea ?i realizarea actelor juridice. Ca disciplin? de înv???mânt teoria general? a dreptului ?i statului are ?i un caracter de introducere în studiul materiilor juridice. Ea poate fi îns? ?i o disciplin? conclusiv?, de sintez?, dar pentru aceasta ar trebui studiat? în ultimii ani sau chiar în ultimul an de studii, dup? însu?irea majorit??ii materiilor. În ce prive?te ?tiin?ele juridice de ramur?, acestea s-au constituit pe m?sura dezvolt?rii ?i extinderii reglement?rilor juridice în cele mai diverse domenii ale vie?ii sociale ?i constituirii ramurilor (?i subramurilor) de drept. În principiu, ramura de drept formeaz? obiectul unei ?tiin?e juridice de ramur?. Astfel dreptului constitu?ional îi corespunde ?tiin?a dreptului constitu?ional, dreptului civil - ?tiin?a dreptului civil, dreptului penal – ?tiin?a dreptului penal ?.a.m.d. studiul dreptului interna?ional constituie obiectul ?tiin?ei dreptului interrna?ional. Este important de re?inut c? în denumirea curent? nu se folose?te terminologia complet? (?tiin?a dreptului constitu?ional) ci aceea a ramurii (drept constitu?ional, drept civil, drept interna?ional, etc.) ?i pentru a desemna disciplina ?tiin?ific? respectiv?. Pe m?sur? ce reglement?rile juridice abordeaz? domenii ?i aspecte noi de reglementare, fenomen ce se manifest? tot mai evident în epoca actual? ca urmare a transform?rilor sociale, ?tiin?ifice ?i tehnologice, interne ?i interna?ionale, apar ?i noi discipline ?tiin?ifice sau tendin?e de a crea noi ramuri ale ?tiin?elor juridice. În acest sens se vorbe?te, bun?oar?, de dreptul mediului înconjur?tor, dreptului afacerilor, sau dreptul comunitar pentru rela?iile Comunit??ii Economice Europene.5 Studiul istoric al dreptului ?i statului constituie obiectul diferitelor ramuri ce formeaz? disciplinele sau ?tiin?ele juridice istorice. Dup? modul în care este abordat? cercetarea istoric? a dreptului, în general, în lume, într-o anumit? ?ar? sau numai în cadrul unei anumite institu?ii se pot distinge, Istoria general? a dreptului, istoria dreptului într-o anumit? ?ar?, de pild?, Istoria dreptului Republicii Moldova sau istoria unei ramuri sau institu?ii, cum ar fi istoria dreptului penal sau istoria dreptului de proprietate, etc. Aici trebuie s? distingem ?i disciplina istoria doctrinelor (sau gândirii) juridice care are ca obiect, a?a cum reiese din denumire, analiza evolu?iei istorice a diferitelor curente, teorii sau ?coli juridice. La studiul fenomenului juridic î?i aduc, de asemenea, contribu?ia unele ?tiin?e de grani??, interdisciplinare ce pot fi considerate ca auxiliare ?tiin?elor juridice, cum sunt: criminologia, criminalistica, medicina legal?, psihiatria juridic?, statistica juridic?, informatica sau cibernetica juridic?. Folosind mijloacele proprii altor ?tiin?e – medicina, psihologia, cibernetica ?.a. – acestea au un rol important în activitatea juridic? la diferitele ei ipostaze. METODELE CERCET?RII ?TIIN?IFICE A FENOMENULUI JURIDIC Considera?ii generale Metodologia juridic? poate s? apar? ca o ?tiin?? despre ?tiin?a dreptului care dezv?luie aspecte din cele mai importante ?i pasionante cum ar fi: modul cum lucreaz? omul de ?tiin??, dar ?i artizanul dreptului, regulile ?tiin?ei dreptului, caracterul s?u. Într-o exprimare plastic?, Mircea Manolescu considera c? metodologia juridic? ar fi sistemul care organizeaz? leg?turile dintre apele adânci – uneori lini?tite, alteori tumultuoase - din diferite regnuri juridice, aflate la atât de deosebite niveluri ?i cu mare accidente de teren între ele. Spre deosebire de alte concep?ii care consider? c? metodologia juridic? este, de fapt, filozofia unei metodologii juridice autonome, în sensul independen?ei de orice concep?ie filozofic? (“f?r? a se subordona unei anumite icoane de lume ?i via??”). Ca ?i în orice domeniu, cercetarea ?tiin?ific? juridic? se bazeaz? pe folosirea unei metodologii, a unui ansamblu de metode ?i procedee cu ajutorul c?rora are loc studierea dreptului în toat? complexitatea sa. Metodele de cercetare în domeniul ?tiin?elor sociale s-au dezvoltat ?i perfec?ionat ?i ele în contextul general al impulsului dat cunoa?terii ?tiin?ifice de noua revolu?ie ?tiin?ific? contemporan?, eviden?iat mai ales prin folosirea noilor cuceriri ale informaticii ?i tehnicii de calcul. Dac? natura opereaz? spontan, gândirea, în mod special cea ?tiin?ific?, ac?ioneaz? pe baz? metodic?. Metoda deci apare ca un mijloc eficace al gândirii. Modul în care cugetarea omeneasc? se desf??oar? reproduce pe cel al realit??ii. Din momentul în care s-a stabilit, c? drumul c?tre adev?r este mai pre?ios decât îns??i st?pânirea lui, problema c?ilor pe care cugetarea le urmeaz? ?i a mijloacelor pe care le folose?te a devenit aproape chinuitoare. Problema metodelor de cercetare în domeniul ?tiin?elor sociale este deosebit de complex? în condi?iile dezvolt?rii contemporane, a întrep?trunderii diferitor ?tiin?e, inclusiv a apari?iei a a?a-numitor discipline de grani?? sau de intersec?ie. De aceea, pe lâng? metodele specifice fiec?rei ramuri de ?tiin?e sociale sau ale naturii – se recurge azi la generalizarea ?i extinderea unor metode, alt?dat? proprii altor ?tiin?e. În aceast? ordine de idei, men?ion?m extinderea cercet?rilor interdisciplinare cu folosirea evident ?i a unor metode complexe. ?tiin?ele juridice nu au fost nici ele scutite de aceast? orientare, de?i din p?cate, în acest domeniu s-a f?cut destul de pu?in pentru cercetarea teoretic? a noilor metodologii ?i, ca o consecin?? fireasc? a acestei st?ri de lucruri, nici utilizarea practic? a noilor metode nu a înregistrat progresele necesare. În condi?iile revolu?iei actuale ?tiin?ifice ?i tehnologice se produc profunde transform?ri – de structur?, de viziune – ce determin? ca cercetarea ?tiin?ific? s? treac? printr-o muta?ie fecund?. Aceast? muta?ie aduce în prim plan un spa?iu privilegiat – acela al întâlnirii ?tiin?elor, al dezvolt?rii unor cercet?ri la confluen?a, la limita ?tiin?elor. În plan metodologic asist?m la importante “împrumuturi”, la o adev?rat? contaminare metodologic?. Fenomenul este resim?it ?i în domeniul cercet?rii dreptului, în care se îmbin? metodele tradi?ionale cu cele moderne. Vorbind de metodele de cercetare ale Teoriei generale a dreptului avem în vedere de fapt metodele de cercetare ale ?tiin?ei juridice, în general, ?i abordarea lor teoretic?, sarcina ce revine Teoriei generale a dreptului. Acum s? facem unele preciz?ri terminologice privind no?iunea de metod?, metodologie ?.a.m.d. Cuvântul metod? vine de la grecescul “methodos”- cale, drum, dar ?i: mod de expunere. Preocuparea pentru perfec?ionarea metodei a dus la apari?ia ?tiin?ei despre metod? – metodologia. Metodologia reprezint? sistemul celor mai generale principii de investiga?ie, deduse din sistemul celor mai generale legi obiective. Metoda – prive?te fie un anumit principiu metodologic (metod? particular?), fie un procedeu tehnic oarecare (metod? individual?). O metod? în sensul adev?rat al cuvântului, trebuie s? fie determinat? de îns??i obiectul cercet?rii ?tiin?ifice, trebuie s? corespund? legilor acestuia. Între diversele trepte metodologice – generala, particulara, individuala – se stabilesc raporturi complexe, în cadrul c?rora se pot distinge aspecte caracteristice leg?turi dintre general ?i particular, dintre parte ?i întreg, dintre proces ?i moment, etc.[1] O bun? cunoa?tere, explicare ?i interpretare a dreptului (a fenomenului juridic) reclam? o metodologie corespunz?toare în baza c?reia s? se realizeze o în?elegere ?tiin?ific? a mecanismului ac?iunii sociale a dreptului, a func?iilor lui, a esen?ei con?inutului ?i formei sale, a leg?turilor sale multiple cu societatea. A?a deci, ar?t?m c? prin metode în?elegem un ansamblu de opera?ii intelectuale (ce pot consta din principii, norme) care sunt folosite pentru atingerea unuia sau mai multor obiective privind cunoa?terea unui fenomen. În acest scop, pot fi folosite ?i anumite procedee tehnice, care sunt unelte auxiliare ale metodelor ?i nu trebuie confundate cu acestea. Studiul metodelor de cercetare în domeniul ?tiin?elor juridice, a valorii lor euristice pentru descoperirea unor cuno?tin?e noi, revine teoriei generale a dreptului. Aceasta nu elimin? îns? posibilitatea ca ?i celelalte ramuri ale ?tiin?ei dreptului s?-?i aduc? contribu?ia la perfec?ionarea metodologiei juridice în domeniul lor de investiga?ii. No?iunea metodologiei juridice ?tiin?a dreptului î?i afirm? statutul epistemologic printr-o preocupare constant? ?i veche pentru perfec?ionarea mijloacelor gândirii obiectului s?u. În ultimul timp, aceast? preocupare este concentrat? în cadrul teoriei ?i sociologiei juridice. Preocup?ri de definire a metodologiei juridice ?i de analiz? a metodelor cercet?rii ?tiin?ifice a dreptului sunt prezente în literatura juridic?.[2] A?a cum s-a re?inut într-un ?ir de lucr?ri, metodologia juridic?, poate s? apar? ca o ?tiin?? despre ?tiin?a dreptului, care dezv?luie aspecte din cele mai importante ?i pasionante, cum ar fi: modul cum lucreaz? omul de ?tiin??, regulile ?tiin?ei dreptului, caracterul s?u. În ce ne prive?te definim metodologia juridic? ca sistem al acelor factori de relativ? invarian?? într-un num?r suficient de mare de metode, factori ce au ca obiect raporturile, leg?turile, rela?iile ce se stabilesc între diferite metode în procesul cunoa?terii fenomenului juridic.[3] Factorii de relativ? invarian?? într-un num?r suficient de mare de metode sunt în acest caz principiile, normele sau criteriile metodologice, ele formeaz? con?inutul metodologiei juridice. Raporturile, leg?turile, rela?iile ce se stabilesc între diferitele metode, fie înainte, fie în timpul, fie dup? încheierea actului de cercetare ?tiin?ific? alc?tuiesc obiectul metodologiei juridice. Acest obiect nu-l formeaz? deci metodele în sine, ci raporturile multiple dintre acestea. Întrucât metodele difer? ca grad de abstractizare, ca arie de aplicare, ca grad al preciziei pe care o pot oferi cercet?rii ?tiin?ifice, se justific? dezvoltarea unei metodologii juridice, ca un ansamblu de norme de selectare, de cooperare ?i apreciere a avantajelor ?i, eventual, dezavantajului aplic?rii diverselor metode. Este de remarcat ?i faptul c? analiza sistemului metodelor de cercetare a fenomenului juridic nu se vrea în nici un fel un “clasament valoric”, în sensul c? nu poate fi absolutizat? valoarea uneia în raport cu alta. Totodat? trebuie comb?tut extremismul metodologic. Se impune o strâns? colaborare, o combinare a metodelor de cercetare întrucât fiecare are voca?ia de a sesiza universalul.[4] Metodele cercet?rii ?tiin?ifice juridice Metoda logic? Cunoa?terea pe cale deductiv? pleac? ?i în drept de la premisa c? nu se poate dovedi deductiv nimic decât pornind de la principii anterioare. Exist? pentru deduc?ie un ananke stenai – induc?ia, ?i prin urmare, experien?a. Conceptele matematice – scrie Wundt – rezult? din raportul abstract ale formelor intui?iei ?i reduc întotdeauna la elementele de cea mai simpl? form? intuitiv?. Jurispruden?a scoate scoate conceptele ei din rela?iile cele mai complicate ale comer?ului uman ?i ale comportamentului arbitrar. Astfel matematic este dup? natura problemei cea mai simpl? din toate ?tiin?ele, iar jurispruden?a, cea mai complicat?. Deduc?ia în drept este în întregime dominat? de silogismele de subsumare. Nu întâmpl?tor, Ath. Joja consider? c? “tehnica juridic? ?i retorica sunt o alt? obâr?ie a logicii”. S-a discutat îndelung în leg?tur? cu existen?a logicii juridice ca o logic? ra?ional?. În literatura de specialitate din ?ara noastr?, puntctul de vedere asupra pozi?iei logicii în sistemul ?tiin?elor logicii juridice, în sistemul ?tiin?elor logicii au diferit. Astfel, profesorul Gheorghe Enescu consider? c? exist? o logic? judiciar? în cadrul logicilor normative, iar profesorul Petru Botezat recunoa?te aportul dreptului la construirea teoriei argument?rii. În general se are în vedere utilizarea regulilor în activitatea practic? de realizare a dreptului (logica juridic?) ?i mai pu?in ca un domeniu distinct de aplicare a logicii în procesul specific de cunoa?tere juridic?, ca o dialectic? a gândirii juridice, a logicii actului de crea?ie în drept. Indiferent de pozi?iile exprimate consider?m c? principiile logicii formale nu se transpun mutais mutandis în domeniul juridic. Ele cap?t? o expresie specific? în drept. Exprimând o asemenea calitate, Kalimowski, define?te astfel logica juridic?: “ Studiul gândirii juridice discursive în toat? întinderea acestuia adic? în toate opera?iile ei intelectuale pe care le efectueaz? în elaborarea, interpretarea ?i aplicarea dreptului (G. Kalimowski, De la specificite de la logique citat de Gh. Mihai “Elemente constructive de argumentare juridic?, Academia Bucure?ti , 1982, p. 21) Având în vedere modul în care ac?ioneaz? norma juridic? asupra comportamentului uman (prin impunerea unei conduite – a face sau a nu face ceva – prin permiterea unei conduite, prin recomandare sau prin stimulare unui gen de conduit?, din punct de vedere al logicii deontice, s-ar putea formula urm?toarea schem? deontic? a func?ion?rii normei: con?inut - variabil? indivizibil? pentru agentul ac?iunii; - variabil? propozi?ional? pentru caracterul ac?iunii; - variabil? propozi?ional? pentru caracterul condi?iilor; - un factor deontic. - permis = P - interzis = I - obligatoriu = O agentului - recomandat = R - stimulat = S a s? întreprind? ac?iunea…. P. Schem? conceput? de Gh von Wright în: Norm? ?i ac?iune Aplica?iile logicii nu pot r?mâne doar la nivelul logicii deontice. A?a cum se subliniaz? într-o lucrare relativ recent?: “… f?r? a respinge câtu?i de pu?in cuceririle logicii deontice ?i importan?a practic? a acestor cuceriri într-o mai uman? comcretizare a nobilelor idei ale justi?iei consider?m c? teoria argument?rii se poate construi ca parte a logicii juridice…” (Gh. Mihai “Elemente constructive de argumentare juridic?) Înc? la începutul secolului se consider? c? pentru a interpreta dreptul sau pentru a construi un sistem de cuno?tin?e bazat pe categorii ?i concep?ii func?ionale, trebuie s? se aplice metoda clasic? a jurisconsul?ilor. “ aceast? metod? – noteaz? Larnande – se compune din induc?ie ?i deduc?ie ?i constituie în mod esen?ial din cercet?ri ce trebuie efectuate asupra constitu?iilor, a acordurilor, a legilor, precum ?i a deciziilor juridice ?i a practicii ” . Ulterior, utilizarea instrumentelor logice a privit nu numai analiza construc?iei tehnice a dreptului – cea care pune în lumin? virtu?ile, teoretice ale unui sistem de drept - , dar ?i finalit??ile pe care le urm?re?te ?i valorii pe care le ocrote?te sistemul respectiv. Aceast? extindere a întrebuin??rii metodei a legat-o mai strâns de celelalte metode, a implicat-o în “defri?area” unor zone de cunoa?tere ignorate pân? atunci. Referindu-ne la principalele metode ale cercet?rii juridice men?ion?m în primul rând metoda logic?. În cercetarea dreptului, a fenomenului juridic atât de complex, Teoria dreptului, toate ?tiin?ele juridice se folosesc de categoriile, ra?ionamentele logice. F?când abstrac?ie de ceea ce nu este esen?ial, întâmpl?tor în existen?a dreptului, teoria caut? s? dezv?luie, folosindu-se de metoda logic?, ceea ce este esen?ial, caracteristic, pentru drept. De importan?a aplic?rii Logicii în cercetarea fenomenului juridic vorbe?te îns??i faptul c? s-a conturat ca o disciplin? aparte logica juridic?.[5] Dreptul este o ?tiin?? nu exclusiv – deductiv?. Atât în construc?iile sale teoretice, cât ?i în practica juridic?, necesitatea argument?rii se prezint? ca o cerin?? sine qua non ( de la sine ). Cunoa?terea pe cale deductiv? pleac? ?i în drept de la premisa, c? nu se poate dovedi deductiv nimic de cât pornind de la principii anterioare. Metoda logic? este de larg? utilitate în orice act de gândire ?tiin?ific?. În drept ea este o totalitate de procedee ?i opera?iuni metodologice ?i gnoseologice specifice, prin care se creeaz? posibilitatea surprinderii structurii ?i dinamicii raporturilor necesare între diferite componente ale sistemului juridic al unei societ??i. Ca ?tiin?? eminamente sistematic?, dreptul se apropie considerabil de matematic?, astfel c? cineva a putut defini dreptul ca o “matematic? a ?tiin?elor sociale”. O asemenea apropiere este posibil? datorit? caracterului pregnant logic al dreptului. Obiectul lor fiind deosebit, matematica ?i dreptul au puncte comune sub aspectul formei, deducând din necesitatea stringent? a formei ?i form?rii ipotezelor. O norm? procedural? de drept oblig? pe acela care face o afirma?ie în fa?a instan?ei s-o dovedeasc?, stabilind ?i reguli ce alc?tuiesc tehnica dovezii. Dac? ?tiin?a înseamn? folosirea sistematic? a puterii intelectuale umane pentru producerea cunoa?terii, ?tiin?a dreptului î?i propune s? expun? tematic ?i s? analizeze logic dreptul, în a?a fel încât acesta – ca actor de “ programare ” a libert??ii de ac?iune a oamenilor – s? constituie un tot coerent, care s? nu contrazic? prin contradic?ii anterioare. Juristului – omului de ?tiin?? ?i practicianului – îi este necesar ?i util întregul aparat al logicii. Am putea chiar afirma c? exist? o adev?rat? pasiune de drept pentru conceptele logicii formale. Aceasta se explic? prin simplitatea rezolv?rii problemelor de gândire sau celor de practic?, se crede adesea c? este suficient s? st?pâne?ti formele ?i perceptele gândirii logice pentru ca succesul s? fie asigurat. Metoda istoric? Potrivit metodei istorice ?tiin?ele juridice cerceteaz? dreptul în perspectiva ?i evolu?ia sa istoric?, de-a lungul diferitelor orânduiri sociale, ele analizeaz? esen?a, forma ?i func?iile dreptului raportate la etapa istoric? pe care o str?bate o societate, ?tiut fiind c? institu?iile juridice poart? pecetea transform?rilor istorice ale poporului ?i ??rii respective. Metoda istoric? se împlete?te strâns cu istoria dezvolt?rii sociale. Pentru juri?ti este extrem de important? dezvoltarea sensului evenimentelor trecute. În fiecare lege sunt sintetizate necesit??i reale ale vie?ii, se exprim? o anumit? stare a moravurilor. Pentru acest motiv, cunoa?terea reglement?rilor ?i formelor de drept, costituie un important document ?i pentru istorie. Legea celor 12 Table, care a rezistat – cu mici modific?ri – timp de peste zece secole, vast? oper? legislativ? a lui Iustinian (Codul, Digestele, Institutele, Novelele), Codul lui Manu în India etc., sunt monumente juridice, dar în egal? m?sur?, acestea dau dovad? evolu?iei istorice. În îndelungata istorie a poporului nostru, formele dreptului vechi fac spiritul umanist al setei de dreptate ?i adev?r care au caracterizat acest popor – urma?ii celor mai drep?i ?i mai viteji dintre traci, cum îi caracterizeaz? Herodot pe geto-daci. În constitu?ia poporului (?i în cercet?rile de istorie), legea ??rii sau obiceiului p?mântului erau socotite ca un “ drept vechi ”, o datin? din b?trâni, provenind din timpuri “ de dinainte “, de la formarea ??rii sau mai încolo. Mai târziu în dreptul feudal scris (Pravila lui Vasile Lupu, Pravila lui Matei Basarab etc.), sunt cuprinse noi reglement?ri, care oglindesc schimb?rile petrecute în via?a economic?, politic?, cultural? a ??rilor române.[6] În general dreptul urmeaz? firul evolu?iei sociale, în el reflectându- se nivelul dezvolt?rii culturale a unei societ??i. Valoarea crea?iei juridice a diferitor popoare ?i din diferite epoci istorice se integreaz? în mod nemijlocit în cultura poporului ?i epocii respective, contribuie ?i, în acela?i timp, de nivelul acestei culturi. Pentru cunoa?terea sistemelor de drept sunt extrem de utile juristului concluziile istoricului, a?a cum ?i istoricii trebuie s? se aplece asupra documentului juridic. Orice istorie trebuie s?-?i propun? ca scop aflarea ?i dovedirea adev?rului în faptele omene?ti. Ideea dreptului str?bate de la un cap?t la altul istoria. Via?a l?untric? a popoarelor nu poate fi bine în?eleas? f?r? cercetarea a?ez?mintelor lor, care se întemeiaz? pe reglement?ri ?i raporturi juridice, astfel c? un mare istoric francez a putut conchide: “ Orice jurisconsult trebuie s? fie istoric ?i fiecare istoric trebuie s? fie jurisconsult ”. Pentru c? “ ce sunt toate fr?mânt?rile popoarelor – continua Xenopol - decât n?zuin?a de a realiza ideea dreptului sau de a ap?ra aceast? idee atât în rela?iile dintre popoare, cât ?i în acele dintre clasele sociale ” . Istoria cuprinde toate genurile de manifest?ri, deci ?i pe cele juridice. Ca ?tiin??, ea este un mod de explicare a lumii (anume, a modului succesiv), iar aceast? explica?ie o realizeaz? utilizând metoda interferen?ei, prin care se urm?re?te s? se stabileasc? adev?ruri individuale, dinainte cunoscute. Apelând la istorie, dreptul î?i afl? condi?iile ce-i pot descifra ascenden?a; cunoscând formele suprapuse de drept, istoria î?i procur? statornice modalit??i de atestare documentar?. Teoria general? a dreptului ?i ?tiin?ele particulare (?tiin?e juridice de ramur?), abordeaz? de fiecare dat? dimensiunea istoric? a conceptelor ?i categoriilor cu care opereaz?. Astfel, plecând de la datele pe care le ofer? istoria, în cercetarea marilor institu?ii juridice ?tiin?a dreptului, constatând vechimea lor, le urm?re?te evolu?ia, configura?ia, func?iile etc. Teoria dreptului opereaz? cu categoria de tip a dreptului, cu cea de bazin de civiliza?ie juridic?, plecând de la datele de cunoa?tere oferite de ?tiin?a istoriei. Originea ?i apari?ia statului nu pot fi studiate f?r? s? se porneasc? de la punctele de vedere afirmate în istorie. Uneori pe baza unor date istorice se realizeaz? reconstituirea fizionomiei unor institu?ii ale dreptului, ac?iune ce permite o analiz? retrospectiv? cu largi implica?ii în în?elegerea pozi?iei respectivelor institu?ii în dreptul actual. C. Metoda comparativ? Logica define?te compara?ia ca pe o opera?ie ce urm?re?te constatarea unor elemente identice sau divergente la dou? fenomene. Compararea sistemelor de drept ale diverselor state, a tr?s?turilor ramurilor, institu?iilor ?i normelor acestora s-a dovedit extrem de fructuoas? în procesul metodologic de studiere a fenomenului juridic. Aceast? ac?iune a determinat chiar în unele sisteme de înv???mânt juridic recunoa?terea existen?ei unei ramuri ?tiin?ifice – ?tiin?a dreptului comparat. Extinderea metodei dreptului comparat este impus? azi în mod esen?ial de sporirea f?r? precedent a leg?turilor statelor, de cre?terea volumului contractelor economice ?i sociale, urmare a amplific?rii interdependen?elor în planul dezvolt?rii economice ?i culturale a ??rilor lumii. Aceast? realitate incontestabil? a zilelor noastre aduce în prim plan necesitatea cunoa?terii diverselor sisteme na?ionale de drept.[7] În forma sa embrionar?, concep?ia asupra necesit??ii dreptului comparat apare la începutul sec. XX, când se avanseaz? ?i primele teze ale unei forme metodologice universale de studiere a dreptului. În continuare, literatura juridic? s-a îmbog??it sensibil cu lucr?ri ce au pus bazele nu numai, unei metode a dreptului comparat, ci chiar a ?tiin?ei autonome a dreptului comparat.[8] ?tiin?a dreptului comparat a fixat deja anumite reguli, care prezint? utilizarea metodei comparative în drept. Observarea riguroas? a acestor reguli asigur? succesul metodei, conferindu-i caracterul ?tiin?ific indispensabil. Prima regul? a metodei impune a compara numai ceea ce este comparabil. În cadrul acestei reguli va trebui s? se constate, mai întâi, dac? sistemele comparate apar?in aceluia?i tip istoric de drept sau apar?in unor sisteme istorice de drept diferite. Dac? sistemele de drept din care fac parte institu?iile comparate sunt – ideologic vorbind – antagoniste, este evident c? procedeul compara?iei nu poate fi relevat decât sub aspectul stabilirii diferen?elor. Iat?, spre exemplu, dac? am dori s? compar?m reglementarea institu?iei propriet??ii în familia dreptului romano-germanic (din care face parte sistemul nostru de drept) ?i familia dreptului musulman, vom utiliza analiza de contrast (compara?ie contrastant?). Institu?iile fiind evident deosebite, nu va fi realizat? o juxtapunere a acestora, iar rezultatele vor fi prea pu?in accentuate. Spre exemplu, în dreptul musulman se afla teoria teocratic?, potrivit c?reia întregul p?mânt apar?ine lui Alah ?i trimisul s?u Mahomed. Proprietarul suprem al p?mântului islamic este Califul – reprezentant ?i continuator al profetului.[9] Proprietatea este permanent?, neexistând institu?ia prescrip?iei. Modurile de dobândire a propriet??ii sunt, de asemenea deosebite, deosebite de cele din dreptul romano-germanic. Diferen?ele sensibile exist? ?i în leg?tur? cu figura juridic? a altor institu?ii. Spre exemplu, dreptul musulman reglementeaz? întru-n mod aparte institu?ia c?s?toriei. Dac? doctrina consider? de origine divin?, dreptul musulman o trece în rândul tranzac?iilor civile (un contract f?cut în vederea “dreptului de a te bucura de o femeie”, drept recunoscut, evident, numai b?rbatului). Condi?iile de validitate ale contractului sunt: . Consim??mântul p?rin?ilor; . Prezen?a a doi martori; . Constituirea unei date ( zestre ); . Absen?a oric?rui impediment ( dificult??i ). Logodna este un uzaj constant, fiind un preludiu al c?s?toriei, constând din declara?ia pretendentului ?i datinile privind încheierea ?i desfacerea c?s?toriei. Asemenea date, pe care le furnizeaz? studiul comparatist sunt de natur? a aduce informa?ii pre?ioase în leg?tur? cu reglement?rile din sisteme de drept diferite, chiar dac? nu vor putea fi sesizate similitudini sau juxtapuneri de reglement?ri între institu?ia din sistemul nostru legal ?i cele din sistemul susnumit. O alt? regul? a metodei comparative oblig? s? se considere termenii supu?i compara?iei în conexiunile lor reale, în contextul social, politic, cultural din care au rezultat. De aici, necesitatea ca în procesul de comparare s? se plece de la cunoa?terea principiilor de drept ?i regularit??iilor care comannd? sistemele de drept comparate. Luarea în discu?ie a principiilor – pe lâng? compararea institu?iei ?i normelor – se impune pentru a m?ri poten?ialul ?tiin?ific al cercet?rii comparate ?i pentru a preveni un eventual fragmentarism empiric. Trebuie cercetat apoi sistemul izvoarelor dreptului, care ofer? imaginea pozi?iei diferite a formelor de exprimare a dreptului (legi, cutume, precedente judiciare) de la un sistem juridic la altul. “Comparatismul care dovede?te s? stabileasc? acel comparandum, care este norma aplicabil? în mod real, va trebui s? ?in? seama de ierarhia acestor izvoare, de raporturile reale de for?? juridic? dintre ele, de modul în care se completeaz? reciproc.”[10] În sfâr?it, în aprecierea termenului de comparat se ?ine seama nu numai de sensul ini?ial al normei, ci ?i de evolu?ia acestuia în timp, în procesul aplic?rii normei. În acest proces – ?i mai ales când textul supravie?uie?te unor perioade social istorice diferite, forma ini?ial? a regulii de conduit? poate evolua într-atât, încât sensul normei apare complet diferit. Comparatismul va trebui în acest caz s? apeleze la literatura de specialitate, s? cerceteze starea moravurilor ?i influen?a tradi?iilor. Func?iile dreptului comparat nu pot fi disociate de func?iile generale ale Teoriei dreptului (cognitiv?, critic?, practic-aplicativ?). Compara?ia ajut? esen?ial la construirea tipologiilor juridice ?i clasific?rilor, în procesul de legiferare, metoda comparativ? are, de asemenea, o importan?? major?, ea furnizând informa?ii pre?ioase legiuitorului, în leg?tur? cu reglement?rile cuprinse în alte sisteme de drept sau în documente juridice interna?ionale.[11] Prin studiul comparat al diferitelor institu?ii juridice na?ionale se desprind factorii se determin? atât tr?s?turile lor comune cât ?i cele specifice. Comb?tând în principiu preluarea mecanic? a unor institu?ii ?i reglement?ri juridice dintr-o ?ar? la alta, ca ?i considerarea unora drept modele de urmat în alte ??ri, metoda comparat? arat? calea realist? de folosire a experien?ei legislative ?i juridice, îmbog??irea reciproc? a sistemelor juridice din diferite ??ri ?tiut fiindc? orice reglementare juridic? trebuie s? izvorasc? ?i s? r?spund? în primul rând nevoilor na?ionale, specificului ?i particularit??ilor ??rii respective, iar pentru g?sirea solu?iilor optime va studia, evident ?i, experien?a altor sisteme de drept. Importan?a deosebit? a metodei comparate este dat? ?i de crearea unei ramuri distincte în sistemul ?tiin?elor juridice dreptul comparat (?tiin?a dreptului comparat), de crearea în numeroase ??ri a unor catedre ?i institu?ii de drept comparat, inclusiv a unor institu?ii interna?ionale cum este Academia Interna?ional? de Drept Comparat cu sediul la Paris. D. Metoda sociologic?[12] Metoda sociologic?, reprezint? o direc?ie de cercetare cu reale foloase pentru cunoa?terea realit??ii juridice. Existen?a dreptului este intim legat? de via?a social?. S-ar putea spune c? aceast? leg?tur? se cristalizeaz? în raporturi mai directe decât celea ale moralei, spre exemplu, toate fenomenele juridice sunt fenomene sociale (evident, nu toate fenomenele sociale sunt fenomene juridice). Dac? moralitatea nu poate fi nici ea deta?at? de cadrul social în schimb ea nu se sprijin? pe “agen?i”specializa?i spre a o ap?ra, iar exerci?iul s?u poate fi la fel de bine individual, cât ?i colectiv. Dreptul, dimpotriv?, oricare ar fi formele ?i genurile sale, este totdeauna fondat pe recunoa?terea colectiv? f?r? de care nu s-ar putea stabili acea coresponden?? între obliga?iile unora ?i preten?iile altora. Cu alte cuvinte dreptul este social prin voca?ie ?i prin con?inut. Juri?tii au privit dintotdeauna instrumentul lor de lucru – legea ca pe o realitate cu o incontestabil? înc?rc?tur? social-uman? (“iubi societas ibi jus” – spuneau romanii). Preocup?ri în direc?ia stabilirii leg?turii dreptului cu mediul înconjur?tor întâlnim din cele mai vechi timpuri. ?i Aristotel ?i Platon, Cicero, Hobbes, Hugo Gro?ius etc. Au fost preocupa?i de a stabili o posibil? coresponden?? a legilor în lumea înconjur?toare. Montesquieu concepea chiar “ spiritul legilor ” în rela?iile dintre oameni ?i dintre ace?tea ?i mediul înconjur?tor, definind legile ca raporturi necesare decurgând din natura lucrurilor. Cu toate acestea, nu se poate vorbi despre o metod? sociologic? în studiul dreptului de la începutul acestui secol. Sociologia ca atare, î?i leag? începuturile de mijlocul secolului trecut. Ca ?tiin?? a societ??ii, a formelor de coexisten?? social?, sociologia debuteaz? prin a afi?a serioase rezerve fa?? de ?tiin?a dreptului. Întâlnirea dintre sociologie ?i drept s-a petrecut în condi?iile în care, la o sut? de ani de al apari?ia, la 1804, a Codului civil francez s-a constatat o anumit? r?mânere în urm? a legilor fa?? de evolu?ia societ??ii, o anumit? “întârziere cultural?” a dreptului. Aceasta nu mai putea da întotdeauna solu?ii operative aspectelor noi pe care via?a le ridica. Dreptul se afla “în întârziere fa?? de fapte”, el începea s?-?i dezv?luie limitele. Se apeleaz? ?i la sociologie, cercetându-se, dincolo de hotarele – sacre pân? atunci – ale normei juridice, mediu social care condi?ioneaz? dreptul. Sociologia aduce o viziune nou? asupra dreptului – definindu-l ca un fapt social – ?i încearc? s? resistematizeze sursele evolu?iei ?i influen?ei dreptului asupra societ??ii, oferind ?tiin?elor juridice o metod? ra?ional? de studiere a fenomenului social.[13] Sociologii au recunoscut în preocup?rile str?vechi ale dreptului elemente importante de sociologie juridic?. Ei au constatat, astfel, c? dintre toate fenomenele sociale (spirituale, morale, religioase etc.) fenomenul juridic se impune cu prec?dere ca fiind cel mai caracteristic din punct de vedere social. F?când eforturi pentru a ie?i din tiparele pozitivismului, ?tiin?a dreptului acord? la rându-i, o tot mai mare aten?ie cercet?rii leg?turii dreptului cu mediul exterior. Întreb?rile juri?tilor bazate pe “quid juris” ?i cele ale sociologilor bazate pe “quid facti” încep s?-?i g?seasc? temeiuri de apropiere. Specialistul în drept public, profesorul francez Maurice Haurion remarca faptul c? “ pu?ina sociologie te îndep?rteaz? de drept, iar multa sociologie te readuce la el”. În replic?, sociologul francez – jurist la origine – George Gurvitch completa (peste timp) “pu?in drept te îndep?rteaz? de sociologie, iar mai mult drept te readuce la ea”. Cel care pune bazele cercet?rii sociologice a dreptului este juristul german Eugen Erlich prin lucrarea sa “ Bazele sociologiei dreptului ”, ap?rut? în 1913. Erlich, adept al “liberului drept” fundamenteaz? necesitatea unei cercet?ri mai cuprinz?toare a realit??ii juridice, care nu se poate reduce la stadiul normelor ?i institu?iilor juridice, fiind necesare cercet?ri în plan vertical, în adâncime pentru a se pune în eviden?? “dreptul viu”. În continuare cercetarea sociologic? juridic? ia amploare, contribuind la aceasta atât sociologi de renume cum ar fi: G.Trade, Max Weber, Georg Simmel ?. a., cât ?i juri?ti bine cunoscu?i, spre exemplu Rudolf Stammler, Renato Treves, Jean Carbonier etc. Cercet?rile sociologice juridice dau o perspectiv? nou? studiului realit??ii juridice, ca realitate social?, verificând modul în care societatea influen?eaz? dreptul ?i suport?, la rându-i influen?a din partea acestuia. Acela?i obiect (dreptul) pe care ?tiin?ele juridice îl studiaz? din interior, sociologia juridic? a dreptului pune în lumin? faptul c? între fenomenele sociale exist? unele care au un caracter juridic deosebit – legile, activitatea jurisdic?ional?, activitatea administrativ?, denumite uneori ?i fenomene juridice primare, întrucât tr?s?tura lor evident juridic? le face s? se identifice cu dreptul în acela?i timp îns? exist? ?i fenomene juridice secundare, în care elementul juridic este mai pu?in evident – responsabilitatea social?, statutul ?i rolul individului etc., - de?i nu se poate afirma c? acest element lipse?te cu des?vâr?ire.[14] Cercetarea sociologic? juridic? îmbr??i?eaz? f?r? discrimin?ri ambele forme de cuprindere a elementelor de juridicitate în fenomenele vie?ii sociale. Prin metode care-i r?mân specifice (observa?ia, sondajul de opinie, ancheta sociologic?, chestionarul, interviul), sociologia juridic? îmbr??i?eaz? urm?toarele domenii: - Domeniul cre?rii dreptului; - Domeniul cunoa?terii legilor de c?tre cet??eni ?i organele de stat; - Domeniul pozi?iei subiec?ilor raporturilor sociale fa?? de reglement?rile juridice în vigoare; - Domeniul cercet?rii cauzelor concrete ale înc?lc?rii dreptului; - Domeniul limitelor reglement?rii juridice, al raportului dintre sfera reglement?rilor juridice ?i extrajuridice, a formelor juridice ?i metajuridice de influen?are a conduitei cet??ene?ti. Între temele de cercetare sociologic? juridic? se întâlnesc: - Document?ri solicitate de organe cu competen?e normative; - Investiga?ii cu caracter de expertiz? legal?; - Investiga?ii privind modul de administrare a justi?iei; - Cunoa?terea legii; - Investiga?ii privind desf??urarea procesului de reintegrare social? a persoanelor ce au comis fapte antisociale etc. Cercetarea sociologic? juridic? (metoda sociologic?) poate fi utilizat? de legiuitor pentru a-?i procura informa?ii în leg?tur? cu m?sura în care legea este respectat? ?i în ce propor?ie legea î?i g?se?te suport din partea sentimentului juridic comun. Exemplu. Sunt bine cunoscute rezultatele cercet?rilor care au stat la baza unor m?suri legislativ-statale, cum ar fi legisla?ia ?i vârsta adolescen?ei, conceptul de fapte antisocial?, strategia activit??ii de cunoa?tere a legilor etc. Iat? spre exemplu, în problematica autorit??ii p?rinte?ti, într-o anchet? socio-juridic? mai veche desf??urat? în SUA, cercet?torii ?i-au propus studierea urm?toarelor aspecte: - Coinciden?ele ?i necoinciden?ele între reglementarea autorit??ii p?rinte?ti ?i sentimentele juridice ale societ??ii; - Unitatea sau diversitatea acelor sentimente; - Analiza importan?ei unor factori de stratificare a opiniilor în aceast? materie – vârsta, veniturile, sexul, preg?tirea etc., în ce m?sur? rezultatele cercet?rii sociologice condi?ioneaz? oportunitatea unor reglement?ri juridice.[15] Rezultatele cercet?rilor au scos la iveal?, c? în numai cinci din chestiunile studiate s-a observat o coinciden?? a reglement?rilor de drept cu sentimentele celor chestiona?i. Întreb?rile puse au fost de tipul: p?rin?ii au dreptul s? controleze salariile copiilor? Care, poate fi vârsta minim? pentru încheierea c?s?toriei? Ancheta a scos la iveal?, printre alte concluzii, o lacun? a reglement?rii legale: inexisten?a unor dispozi?ii privitoare la vârsta adolescen?ei. Sociologia ?i psihologia opereaz? o distinc?ie în evolu?ia tân?rului, vorbind de adolescen?? ca perioad? imediat premerg?toare celei de maturitate psihic? (chiar cuvântul vine de la adolesco – ere – a cre?te, a c?p?ta puteri, a se maturiza). Adolescen?a este stadiul începând cu procesul maturiz?rii sexuale, ?i sfâr?ind odat? cu apropierea maturit??ii (biopsihice).[16] În general perioada se situeaz? între anii 12/13 – 18/19. De?i exist? în sociologie asemenea delimit?ri, dreptul nu consider? vârsta respectiv? ca o etap? deosebit? în dezvoltarea personalit??ii ?i nu i se acord? forma unei categorii juridice separate ( e vorba, bineîn?eles, de dreptul SUA). Aceast? anchet? a subliniat concluzii legate, între altele, ?i de necesitatea unor revederi ale legisla?iei, în diverse ramuri de drept, care s? pun? în lumin? asemenea diferen?ieri. Deci în concluzie putem spune, c? extinderea cercet?rii sociologice cu metodele proprii inclusiv sondajul de opinie sau ancheta sociologic?, nu au l?sat pe dinafar? nici aspectele juridice ale vie?ii sociale. Dimpotriv? ca urmare a extinderii lor s-a conturat sociologia juridic? ca disciplin? de sinest?t?toare, n?scut? din nevoie ?i ca rezultat al analizei factorilor sociali de condi?ionare ?i intercondi?ionare ai dreptului. În efortul de creare ?i conturare cât mai precis? a acestei discipline a fost creat? o Asocia?ie interna?ional? de sociologie juridic?, iar la unele Facult??i de drept se predau cursuri în aceast? materie. E. Metodele cantitative ?i alte metode Metodele cantitative, cap?t? în ultimul timp o tot mai mare pondere în cercetarea ?tiin?ific? juridic?, cu largi ?i imediate aplica?ii în practica dreptului. În general azi, teoria juridic? nu poate merge decât în strâns? corela?ie cu nevoile practice ale cre?rii ?i aplic?rii dreptului. Ipotezele ?tiin?ifice se cer a fi verificate în cadrul unor strategii ale dezvolt?rii fenomenului juridic, în ultim? corela?ie cu scenariile dezvolt?rii economico-sociale. Descifrarea, explicarea, propunerea de decizii ?i prognoz? se bazeaz? pe aprecieri teoretice argumentate prin experien?? dobândit? din studiul cazurilor secundare. Exist? în ??rile occidentale chiar o ramur? specializat? – jurometria – care pleac? de la procedeul cazuistic ca un mod de abordare orientat spre cazul singular. Necesitatea introducerii unor metode cantitative în cercetarea ?tiin?ific? juridic? ?i în practica dreptului a izvorât din nevoia de a conferi noi valen?e acestei cercet?ri, în strâns? leg?tur? cu unit??ile practice. Folosirea calculatoarelor ajut? deciziei, aceast? folosire nu îngusteaz? posibilit??ile de decizie, ci dimpotriv? le optimizeaz?. Timpul economisit este folosit la fundamentarea temeinic? a deciziei. Informatica juridic? îmbun?t??e?te procesul decizional prin rapiditatea efectu?rii diferitelor opera?iuni. În ultimul timp, chiar în plan decizional se poate vorbi de rolul ordinatorului – este vorba de deciziile cu caracter “repetitiv” (mai ales în domeniul deciziei administrative) caracterizate prin faptul c? în con?inutul lor se face aplicarea mecanic? ?i identic? (pentru acelea?i categorii de fapte) a unor norme juridice la situa?ii reductibile în formule matematice finale.[17] Pe plan mondial cercet?rile de informatic? juridic? au fost orientate în urm?toarele direc?ii: - Elaborarea ?i sistematizarea legisla?iei; - Eviden?a legislativ?; - Eviden?a deciziilor de practic? judec?toreasc? (a precedentelor judec?tore?ti); - Stocarea ?i sistematizarea informa?iei juridice; - Eviden?e criminologice etc. În planul eviden?ei legislative calculatorul, în baza programelor informatice ofer? datele necesare în vederea aprecierii exacte a corela?iilor dintre reglement?ri, realizând reces?mântul normelor ce pot intra în conflict. Consiliul Europei (prin Direc?ia Afacerilor juridice) ?i Comisia Pie?ei Comune (prin Serviciul Juridic) desf??oar? în mod coordonat eforturi pentru unificarea cercet?rilor privind perspectivele legisla?iei comunitare. Înc? din anul 1969, comitetul mini?trilor din Consiliul Europei a creat un organ de exper?i pentru armonizarea modalit??ilor implement?rii informa?iei juridice în calculator în domeniul privind tratatele interna?ionale, reglement?ri interne ?i date de statistic? juridic?. Este în afara discu?iei faptul c?, în condi?iile tehnice actuale nu se pune problema utiliz?rii calculatorului pentru a înlocui judec?torul în pronun?area unei solu?ii în procesul judiciar. Hot?rârea judec?toreasc? nu înseamn? aplicarea pur mecanic? a legii la o cauz? determinat?. A?a cum nu exist? dou? frunze absolut identice, doi fulgi de nea la fel, tot astfel nu putem s? întâlnim dou? spe?e, dou? cazuri de via??, identice, chiar dac? în elementele lor generale, spe?ele ce se deduc în fa?a completului de judecat? pot prezenta (?i prezint?) multe aspecte comune. Instan?a trebuie, pentru acest motiv, s? fac? o evaluare a fiec?rei spe?e sub cele mai variate aspecte, cu grij? de nuan?e ?i de individualizare a tr?s?turilor ce sunt impuse de circumstan?ele fiec?rei cauze ?i de particularit??ile fiec?rui participant (reclamant, pârât, inculpat, parte civil?, parte responsabil? etc.) la procesul judiciar. Aceasta nu înseamn? c? ordinatorul nu-?i afl? locul pe masa judec?torului. Dimpotriv?, a?a cum demonstreaz? situa?ia organiz?rii instan?elor din ??rile dezvoltate pe masa fiec?rui judec?tor se afl? un terminal de la care se poate ob?ine într-un termen record o cantitate de informa?ie legislativ? de doctrin? ?i de practic?, care scute?te eforturi considerabile, aduce plusul de exactitate, de siguran?? ?i accelereaz? considerabil rezultatul (stabilirea ?i motivarea solu?iei). În general, metodele cantitative aplicate în drept din care am amintit doar câteva – au meritul incontestabil de a contribui efectiv la perfec?ionarea reglement?rilor juridice, la sporirea eficien?ei lor sociale, precum ?i la îmbun?t??irea activit??ii practice de realizare a dreptului. De aceea orice rezerv?, orice prejudecat? cu privire la utilitatea acestor metode trebuie statornic înl?turate.[18] Dintre alte metode este de re?inut importan?a folosirii metodei statistice, util? atât pentru procesul de elaborare a dreptului cât ?i pentru cel de aplicare. De altfel, statistica judiciar? s-a conturat ca un domeniu distinct al statisticii. Cât prive?te metoda experimental? – proprie ?tiin?elor naturii, men?ion?m c? în domeniul dreptului uneori în domeniul reglement?rii cu caracter economic, când punându-se problema unei transform?ri de ansamblu, la scara na?ional?, s-a recurs în prealabil la verificarea noilor m?suri la scar? redus?, în câteva unit??i. Concluzii Pornind de la leg?tura indisolubil? între drept ?i stat, ceea ce face ca oamenii de ?tiin??, speciali?ti în teoria dreptului, s? se ocupe, de asemenea, de teoria statului, au ap?rut lucr?ri teoretice cu caracter monografic sau cursuri universitare dedicate studierii comune a statului ?i dreptului, constituindu-se ?i o disciplin? distinct? de teoria general? a statului ?i dreptului. În principiu, ?tiin?a juridic? ar fi incomplet?, iar juristul unilateral f?r? studierea statului, în a?a m?sur? cele dou? fenomene – statul ?i dreptul, sunt legate unul de altul. De aceea unele concepte, no?iuni, categorii legate de stat se analizeaz? în cadrul disciplinei Teoria general? a dreptului ?i statului. În orice caz, teoria general? a dreptului ?i statului nu poate evita abordarea unor teme privind statul, leg?tura sa cu dreptul, fiindc? numai astfel va putea da o imagine armonios închegat? ?i bine conturat? asupra dreptului. Revenind la cercetarea ?i defini?ia obiectului teoriei generale a dreptului ?i statului este de re?inut c? ea studiaz? dreptul ?i statul în ansamblu în generalitatea ?i integritatea sa, ordinea juridic? în întregime. Ea formuleaz? defini?ia dreptului ?i statului, celelalte concepte, categorii caracteristice dreptului, fiind valabile pentru toate ?tiin?ele juridice, cum sunt, bun?oar?, categoriile de norm? juridic? izvor de drept, sistem de drept, ordine de drept, r?spundere juridic?, drept subiectiv ?.a. De asemenea, ea formuleaz? o serie de principii generale, valabile pentru toate ?tiin?ele juridice. De exemplu, principiile legalit??ii, suprema?iei legii, prezum?iei de cunoa?tere a legii (nimeni nu se poate scuza de necunoa?terea legii) ?.a. Teoria general? a dreptului ?i statului studiaz?, de asemenea, metodologia de cercetare, folosit? de ?tiin?a dreptului. Ca disciplin? de înv???mânt teoria general? a dreptului ?i statului are ?i un caracter de introducere în studiul materiilor juridice. Ea poate fi îns? ?i o disciplin? conclusiv?, de sintez?, dar pentru aceasta ar trebui studiat? în ultimii ani sau chiar în ultimul an de studii, dup? însu?irea majorit??ii materiilor. Metodologia juridic? poate s? apar? ca o ?tiin?? despre ?tiin?a dreptului care dezv?luie aspecte din cele mai importante ?i pasionante cum ar fi: modul cum lucreaz? omul de ?tiin??, dar ?i artizanul dreptului, regulile ?tiin?ei dreptului, caracterul s?u. Ca ?i în orice domeniu, cercetarea ?tiin?ific? juridic? se bazeaz? pe folosirea unei metodologii, a unui ansamblu de metode ?i procedee cu ajutorul c?rora are loc studierea dreptului în toat? complexitatea sa În leg?tur? cu acest fapt men?ion?m extinderea cercet?rilor interdisciplinare cu folosirea evident? ?i a unor metode complexe. ?tiin?ele juridice nu au fost nici ele scutite de aceast? orientare, de?i din p?cate, în acest domeniu s-a f?cut destul de pu?in pentru cercetarea teoretic? a noilor metodologii ?i, ca o consecin?? fireasc? a acestei st?ri de lucruri, nici utilizarea practic? a noilor metode nu a înregistrat progresele necesare. O bun? cunoa?tere, explicare ?i interpretare a dreptului (a fenomenului juridic) reclam? o metodologie corespunz?toare în baza c?reia s? se realizeze o în?elegere ?tiin?ific? a mecanismului ac?iunii sociale a dreptului, a func?iilor lui, a esen?ei con?inutului ?i formei sale, a leg?turilor sale multiple cu societatea. Referindu-ne la principalele metode ale cercet?rii juridice men?ion?m în primul rând metoda logic?. În cercetarea dreptului, a fenomenului juridic atât de complex, Teoria dreptului, toate ?tiin?ele juridice se folosesc de categoriile, ra?ionamentele logice. F?când abstrac?ie de ceea ce nu este esen?ial, întâmpl?tor în existen?a dreptului, teoria caut? s? dezv?luie, folosindu-se de metoda logic?, ceea ce este esen?ial, caracteristic, pentru drept. De importan?a aplic?rii Logicii în cercetarea fenomenului juridic vorbe?te îns??i faptul c? s-a conturat ca o disciplin? aparte logica juridic?. În leg?tur? cu metoda istoric? ar?t?m c? potrivit acestei metode ?tiin?ele juridice cerceteaz? dreptul în perspectiva ?i evolu?ia sa istoric?, de-a lungul diferitelor orânduiri sociale, ele analizeaz? esen?a, forma ?i func?iile dreptului raportate la etapa istoric? pe care o str?bate o societate, ?tiut fiind c? institu?iile juridice poart? pecetea transform?rilor istorice ale poporului ?i ??rii respective. Apelând la istorie, dreptul î?i afl? condi?iile ce-i pot descifra ascenden?a. Astfel, plecând de la datele pe care le ofer? istoria, în cercetarea marilor institu?ii juridice ?tiin?a dreptului, constatând vechimea lor, le urm?re?te evolu?ia, configura?ia, func?iile etc. O alt? metod?, ce poate fi amintit? în cadrul aceluia?i capitol, este metoda comparat?. Compararea sistemelor de drept ale diverselor state, a tr?s?turilor ramurilor, institu?iilor ?i normelor acestora s-a dovedit extrem de fructuoas? în procesul metodologic de studiere a fenomenului juridic. Compara?ia ajut? esen?ial la construirea tipologiilor juridice ?i clasific?rilor, în procesul de legiferare. Metoda comparativ? are, de asemenea, o importan?? major?, ea furnizând informa?ii pre?ioase legiuitorului, în leg?tur? cu reglement?rile cuprinse în alte sisteme de drept sau în documente juridice interna?ionale. Prin studiul comparat al diferitelor institu?ii juridice na?ionale se desprind factorii se determin? atât tr?s?turile lor comune cât ?i cele specifice Importan?a deosebit? a metodei comparate este dat? ?i de crearea unei ramuri distincte în sistemul ?tiin?elor juridice dreptul comparat. Metoda sociologic?, reprezint? o direc?ie de cercetare cu reale foloase pentru cunoa?terea realit??ii juridice. Sociologia aduce o viziune nou? asupra dreptului – definindu-l ca un fapt social – ?i încearc? s? resistematizeze sursele evolu?iei ?i influen?ei dreptului asupra societ??ii, oferind ?tiin?elor juridice o metod? ra?ional? de studiere a fenomenului social. Cercetarea sociologic? juridic? (metoda sociologic?) poate fi utilizat? de legiuitor pentru a-?i procura informa?ii în leg?tur? cu m?sura în care legea este respectat? ?i în ce propor?ie legea î?i g?se?te suport din partea sentimentului juridic comun. Necesitatea introducerii unor metode cantitative în cercetarea ?tiin?ific? juridic? ?i în practica dreptului a izvorât din nevoia de a conferi noi valen?e acestei cercet?ri, în strâns? leg?tur? cu unit??ile practice. Folosirea calculatoarelor ajut? deciziei, aceast? folosire nu îngusteaz? posibilit??ile de decizie, ci dimpotriv? le optimizeaz?. Timpul economisit este folosit la fundamentarea temeinic? a deciziei. Informatica juridic? îmbun?t??e?te procesul decizional prin rapiditatea efectu?rii diferitelor opera?iuni. Ca o concluzie, dup? prezentarea succint? a metodelor de cercetare, se impune constatarea c? ele nu trebuie în?elese în mod izolat, ci în interdependen?a complementaritatea lor. Folosindu-le astfel, cercetarea ?tiin?ific? juridic?, atât cea fundamental?, preponderent teoretic?, cât ?i cea aplicativ? are garan?ia ob?inerii unor rezultate valoroase ?i utile. Bibliografie N. Popa. Teoria general? a dreptului. Bucure?ti, 1992. G.Vrabie, S. Popescu. Teoria general? a dreptului. Ia?i, 1993. I. Ceterchi, M. Luburici. Teoria general? a statului ?i dreptului. Bucure?ti, 1983. A. Gulipe. C voprosu o formirovanii metodologhii pravovoi nauchi. Sovetscoe gosudarstvo i pravo. 1991, Nr. 4. V. Cozlov. Problemî predmeta i metodologhia ob?cei teorii prava. Leningrad, 1989 D. Ciobanu. Introducere în studiul dreptului. Bucure?ti, 1993. I. Hum?. Introducere în studiul dreptului. Ia?i, 1993 Teoria general? a dreptului. (curs de lec?ii). N. Novgorod, 1993. L. Mamut. Nauca o gosudarstve i prave: neobhodimosti radicalinogo obnovlenia.// Filosofschie nauchi. 1989, Nr. 11 Planul lucr?rii Introducere ……………………………………………………………………1 Obiectul de studiu ……………………………………………………………2 Metodele cercet?rii ?tiin?ifice a fenomenului juridic……………………….…6 Considera?ii generale……………………………………………………6 No?iunea metodologiei juridice ……………………………………………….9 Metodologia cercet?rii ?tiin?ifice juridice ……………………………………11 Metoda logic?.…………………………………………………..11 Metoda istoric? ……………………………………………….. 14 Metoda comparativ? …………………………………………...16 Metoda sociologic? ……………………………………………20 Metoda cantitativ? ?i alte metode ..…………………………….25 Concluzii ……………………………………………………………………..28 Bibliografie …………………………………………………………………..32 ----------------------- 1 I. Ceterchi, M. Luburici. Teoria general? a statului ?i dreptului. Bucure?ti, 1983, p. 8 2 M. Djuvara. Teoria general? a dreptului (enciclopedie juridic?). Editura All, 1995 3 I. Ceterchi, M. Luburici. Teoria general? a statului ?i dreptului. Bucure?ti, 1967. 4 I. Ceterchi, I. Craiovan. Op. citat?, p. 10 5 I. Ceterchi, I. Craiovan. Op. citat?, p. 12. [1] N. Popa. Lucr. citat?, p 14 [2] S. Popescu, D. Iliescu. Probleme actuale ale metodologiei juridice. Bucure?ti, 1979. [3] N. Popa, lucr. citat?, p. 15 [4] N. Popa, lucr. citat?, p. 15 [5] I. Ceterchi, I. Craiovan, lucr. citat?, p. 15 [6] N. Popa, lucr. citat?, p.21. [7] N. Popa. Teoria general? a dreptului. Bucure?ti, 1992, p. 19 [8] R. David. Pravovîie sistemî sovremennosti. Moscova, 1988, [9] V. Zl?tescu, I. Zl?tescu. Regulile metodei comparative în studiul dreptului. Studii de drept românesc. 1, 1989. [10] V. Zl?tescu, I. Zl?tescu. Lucr. citat?, p. 340. [11] N. Popa. Lucr. citat?, p. 20 [12] N. Popa . teoria general? a dreptului. Bucure?ti, 1992. [13] N. Popa. Lucr. citat?, p. 22 [14] N. Popa. Lucr. citat?, p. 24 [15] N. Popa. Lucr. citat?, p. 25 [16] A. Roth. Individ ?i societate. Bucure?ti, 1986. [17] V. Hanga. Calculatorul în ajutorul deciziei. Studii de cercet?ri juridice, Nr.1, 1989 [18] N. Popa. Lucr. citat?, p. 27 ----------------------- 1. în condi?iile c este: |
|
© 2008 |
|